VIDEO FOTO ,,Sunetul de clopoţel” de la Triumful Inimii a ajuns la inima bătrânilor de la Azilul Bocşa
Înţelepţii spun că,,Tristeţea moare pentru că se naşte bucuria lumii!„. Adică, se apropie cea mai iubită şi veselă sărbătoare de peste an, Crăciunul cu naşterea Lui Iisus.Acest lucru a fost anunţat în cel mai solemn mod şi de câteva zeci de pici cu nasurile roşii de frig de la Grădiniţa Tinkerbell aparţinătoare de ,,Fundaţia Triumful Inimii” din Bocşa.
Pentru a duce vestea Naşterii Domnului la Căminul de bătrâni din Bocşa- cămin aflat în administrarea Primăriei Bocşa, copiii de la grupa mare de la Grădiniţa Tinkerbell, s-au pregătit în mod deosebit. Ei, care au reuşit să se bucure de copilărie în familiile lor, împreună cu educatoarele şi Daniela Cismăneanţu, preşedinta ,,Fundaţiei Triumful Inimii” , şi-au luat misiunea de a risipi lacrimile bătrânilor ce nu-şi pot mângâia nepoţii în casele lor.
Într-o familie mare, ca cea a Căminului pentru Persoanele Vârstnice – cămin care îşi ţine la sân pe toţi fiii şi îi mângâie în necazul lor, ”nepoţeii” de la Grădiniţa Tinkerbell, şi-au colindat ”bunicii” şi le-au aprins în inimi candelele bucuriei. În faţa bradului şi a scaunelor de unde îi priveau cu ochii împăienjeniţi de emoţie bunicuţii, copiii au adus vestea naşterii lui Iisus, au cântat cântece despre Moş Crăciun şi iarnă. Au cântat cu zâmbetele pe faţă şi cu inocenţa copilăriei în ochi în faţa bătrânilor cu obrajii brăzdaţi de tranşeele anilor care au trecut peste ei. Bunicii şi-au amintit că au copii, că au nepoţi şi strănepoţi şi că au avut cândva o casă. Acum casa lor s-a mutat la Azilul de Bătrâni. Rolul copiilor şi fiicelor, a fost preluat de infirmiere şi asistentele care se chinuiesc să le facă viaţa mai bună, să se simtă chiar ca într-o familie. Mai ales că atmosfera este chiar ca într-o familie, asta de când a fost schimbată conducerea Azilului- fiindcă înainte, se simţeau trataţi ca nişte poveri. Dar, despre asta vom vorbi altă dată, acum vorbim despre bucurie şi colinde. Peste Azil au plutit colindele iar peste mâinile bătrâne au căzut lacrimile din ochii bătrâni şi obosiţi. Lacrimi de emoţie, lacrimi de bucurie, lacrimi de aducere aminte despre alte vremuri când poate mergeau şi ei cu colinda.
Copiii nu au venit cu mâna goală şi aşa cum se face la ceas de sărbătoare, ei au adus din partea Fundaţiei cutii cu daruri pentru bătrâneii care i-au privit cu lacrimi în ochi. Cei de la Fundaţie, din cele ce au primit şi ei de la oamenii de bine din toată lumea şi care i-au bucurat în aceste zile cu daruri, au făcut pacheţele fiindcă dar din dar se face raiul, pacheţele pentru a le oferi bătrânilor pe care i-au colindat.
La patul bătrânului bolnav, lângă scaunul cu rotile folosit de cel neputincios sau în mâna tremurândă a celui ce mai poate să se deplaseze singur, copiii au lăsat daruri de Crăciun.
A fost un gest impresionant, pe care îl vor înţelege pe deplin mai târziu. Micile lor daruri au luminat sufletele singure şi triste şi le-au adus mângâiere şi speranţă bătrânilor, şi mai ales, le-au arătat că cineva încă se gândeşte la ei.
