VIDEO O SOLUŢIE GENIALĂ: Cum scăpăm de PET-uri

În 1862, Alexander Parkes a prezentat în cadrul unei expoziţii din Londra un material realizat din nitroceluloză şi solvenţi care, dacă era încălzit, putea fi modelat fară să îşi modifice forma după răcire. Materialul, denumit parkesine, era prima versiune a plasticului produs astăzi. Parkesine nu s-a bucurat de succesul scontat de inventatorul său, având neajunsul de a fi extrem de inflamabil.

Şi totuşi, cine a inventat plasticul?
John Wesley Hyatt, încercând să câştige un concurs a cărui miză era de 10.000 de dolari şi care propunea inventarea unui material care să înlocuiască fildeşul de elefant, folosit atunci la fabricarea bilelor de billiard, a dus mai departe experimental lui Parkes amestecând parkesine-ul cu nitroceluloza lichidă şi obţinând astfel celuloidul.
Mai tarziu, Leo Hendrik Baekeland, s-a folosit de celuloid pentru a inventa hârtia fotografică, ajutându-l pe George Eastman să creeze imperiul Kodak, după care s-a dedicat integral studiului răşinilor sintetice. Astfel a fost inventată bakelita, din acest material a derivat plasticul, care avea să schimbe viaţa pe planetă în bine, dar şi în rău.
În prezent, la nivel global se folosesc anual aproximativ 100 de milioane de tone de plastic, existând 40 de tipuri, cu proprietăţi şi compoziţii chimice diferite.
Pentru fabricarea lor sunt folosite petrol şi gaze naturale, adică rezerve neregenerabile a căror prospectare şi extracţie presupune distrugerea ecosistemului. De asemenea, ingredientele chimice toxice folosite la fabricaţie poluează mediul.
Se estimează că plasticul ucide aproape un milion de pasări marine anual, de asemenea 100.000 de mamifere marine mor în fiecare an prinse în ambalaje şi bucăţi de nylon.

Biodegradarea plasticului este un subiect permanent de studiu, experţii şi organizaţiile non-guvernamentale atrăgând atenţia asupra faptului că neajunsurile provocate de plastic sunt poate la fel de mari ca avantajele pe care le prezintă acest material.
În mod normal, existenţa unui ambalaj de plastic ar trebui să se sfârşească în malaxorul unei instalaţii de reciclare, dar educaţia este în multe cazuri depaşită de tehnologie – rezultatul fiind o planetă din ce în ce mai sufocata de PET-uri.
Problema reciclării cât mai eficiente a plasticului i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să îşi pună o întrebare de al cărei răspuns ar putea depinde viitorul nostru: pot fi transformate deşeurile de plastic în combustibili? Descoperirile făcute în ultimii ani demonstrează că răspunsul la această întrebare este unul pozitiv. Din SUA şi până în Marea Britanie, ba chiar în Japonia şi India, au apărut noi tehnologii care convertesc deşeurile de plastic în diverse tipuri de combustibili.
Cercetatorii de la Massachutes Institute of Technology au identificat o bacterie din sol numită Ralstonia eutropha care, atunci când este supusă unor condiţii de stress extrem, îşi sistează creşterea concentrandu-şi toata energia pentru a crea compuşi pe baza de carbon.
Atunci când sursa sa de nutrienţi esenţiali devine insuficientă, bacteria stochează carbon sub forma unor polimeri care au proprietăţi aproape identice cu materialele plastice pe baza de petrol.
În urma acestei descoperiri, oamenii de ştiintă au manipulat genele bacteriei pentru a o forţa să secrete combustibil sub forma unui alcool numit izobutanol, care poate fi utilizat singur sau amestecat cu benzina.
Pentru a determina bacteria să producă, în loc de polimeri, combustibil – oamenii de ştiintă i-au dezactivat anumite gene şi au adus îmbunătăţiri la nivelul altor câteva gene.
Marele avantaj al izobutanolului faţă de alţi biocombustibili aflaţi în faza experimentală este acela că poate fi utilizat pentru motoarele actuale, fără ca acestea să aibă nevoie de modificari semnificative.
Extinderea procesului de producţie al izobutanolului la nivel industrial este doar o chestiune de timp, în prezent cercetatorii lucrând deja la creerea bioreactoarelor necesare acestui proces.
Biocombustibil din deşeurile de plastic
La doar 16 ani, Azza Abdel Hamid Faiad, o elevă din Egipt a reuşit să transforme plasticul în materii prime de combustibili, identificând un catalizator denumit betonita de calciu care descompune deşeurile din plastic.
Atunci când resturile de plastic intră în acest proces de transformare, generează produse gazoase care sunt apoi convertite în etanol, pentru utilizarea ca şi biocombustibil. Procesul nu emite niciun fel de gaz toxic atâta timp cât implementarea sa respectă măsurile de siguranţă.
În India există o uzină unde se procesează zilnic 25 de tone de deşeuri de plastic care sunt transformate în 15.000 de litri de combustibil.
Procedeul tehnologic se bazează pe depolimerizarea plasticului într-un reactor special. Depolimerizarea se realizeză în absenţa oxigenului, având nevoie de prezenţa unui catalizator special şi a aditivilor. Plasticul topit este distilat şi separat în hidrocarburi, fiind apoi filtrat. În urma acestui proces rezultă benzină, motorină şi gaze. La rândul lor, gazele sunt purificate, comprimate şi stocate, fiind folosite în următorul proces de depolimerizare.
Vestea cea mai buna vine din partea Departamentul pentru Energie din SUA care a subliniat că aceşti combustibili nu sunt cu nimic mai prejos decât cei folosiţi în mod tradiţional, ba dimpotrivă, datorită conţinutului scăzut de sulf, sunt chiar mai puţin poluanţi.
Azza Faiad (foto) a câştigat un premiu important pentru această invenţie în cadrul celei de-a 23-a ediţii a Concursului pentru Tinerii Oameni de Ştiinţăa organizată de Uniunea Europeană, urmând ca proiectul său să fie dezvoltat în Marea Britanie.

Plasticul poate fi transformat în petrol

O altă descoperire care ar putea revoluţiona industria combustibililor a fost făcută de Akinori Ito, un japonez care a creat un dispozitiv capabil să transforme plasticul în petrol.
Folosind în locul flăcărilor un dispozitiv electric de reglare a temperaturii, maşinăria transformă un kilogram de resturi de plastic într-un litru de petrol consumând mai puţin de 1kWh de electricitate – fără ca niciun fel de emisii de dioxid de carbon să rezulte în urma acesui proces.
Invenţia poate fi utilizată atât la scară industrială, cât şi pentru uz casnic, maşinăria fiind produsă la dimensiuni diferite de către compania Blest, cea care deţine patentul invenţiei.

sursa:financiarul.ro

Comments

comments

Powered by Facebook Comments