VIDEO Poveste de iarna din Tara Almajului si din Tara morilor pe apa de la Rudaria
Judeţul Caras Severin este aşezat pe cela patru mari văi ale Banatului Montan: Valea Bistrei, Valea Timisului, Valea Carasului şi Valea Almajului. Sau, Tara Almajului, cum i se mai spune fiindcă aici vorbim de o zonă cu adevărat deosebită unde oamnii mai trăiesc ,,în lumea lor”. Adică – curat şi sănătos aşa cum o făceau acum 100 de ani. Ne referim aici la obiceiuri şi tradiţii, nu la influenţa lumii moderne. Oriunde aţi merge, în orice aţi apuca-o în Valea Almajului, peste tot găsiţi ceva de văzut. Este o zonă unică, mirifică și curată fiindcă aici nu a pătruns nici măcar calea ferată. Exista doar DN 57 ce intra în vale prin Defileul Minisului şi iese în capătul celălalt prin Cheile de gresie ale Iablanitei. Ceva de vizitat, locuri mirifice de care nu se prea vorbeşte, sau se vorbeşte prea puţin. Din păcate – calitatea drumurilor lasă un gust amar şi taie orice undă şi avânt spre vizitare şi excursie.
Totuşi, am ignorat orice altă problemă şi într-o zi de 23 ianuarie 2017, am pornit-o la drum şi am vizitat Cascada Cârsa, Bigarul şi Complexul de mori de la Rudăria. A fost magnific – de la ţurţurii de gheaţă de pe marginea drumului şi din Defileul Minisului şi până la ţurţurii şi coloanele de cleştar ale Cascadei Carsa sau cântecul apei peste clopotul de muşchi al Bigarului, totul a fost superb. În schimb, Cheile Rudăriei ne-au întâmpinat cu coloanele de cristal şi sculpturile făcute de frig în apă îngheţată a cascadelor de la stăvilarele morilor sau de pe versanţii Munţilor Locvei. Fiind o iarnă aşa de grea, morile de la Rudăria sunt toate oprite, parcă gheaţă a oprit şi timpul în loc fiindcă zăpadă are aproape 40 de cm în unele locuri iar rotile morilor s-au oprit ca în fotografiile artiştilor fotografi. Ba mai mult, cu tristeţe am aflat că unul dintre paznicii Cheilor Rudăriei, este vorba de stânca Adam, a căzut. Colţul de piatră de câteva tone s-a rupt de la ger şi ploi şi s-a prăvălit în apele Rudăricăi. Acum a rămas Eva singura de strajă la intrarea în chei. Singură şi abătută cu poneava groasă de omăt în spate ca să o apere de curentul tăios ce trage în Cheile Rudăriei.
Cu tot frigul, gheaţa şi zăpada de pe drum, şi acum la vreme de iarnă grea, turiştii vin să vadă morile. Din păcate, aşa cum se întâmplă de atâţia şi atâţia ani, în tot satul nu am găsit un local în care să bem un ceai cald, să mâncăm o mâncare simplă de ,,păsule sau curechi” sau o brânză cu smântâna şi cu mămăliga făcută din mălaiul măcinat în Tara morilor de apă de la Rudăria. Morile sunt ferecate de iarnă în sarcofagii de gheaţă şi omăt, uşile sunt închise şi singurul lucru ce ne-a mai rămas de făcut a fost să cumpărăm de la magazinul din centrul comunei, pită caldă făcută la brutăria din ,,Gârboț” adică Gârbovaț şi ceva mezeluri ,,cu chimicale şi cu e-uri”. dar când foamea este mare şi nu ai altă variantă, te mai uiţi? Dar înainte de a ne satura de mâncare, ne-am săturat privirile şi inimile de ceea ce am văzut chiar şi acum în toiul iernii în minunata şi mirifica Țară a Almăjului.
