VIDEO Răni arhitecturale în peisajul gri; Clădiri emblematice ale Reșiței părăginite

Până mai ieri, erau clădiri emblematice și de utilate tuturor reșițenilor. Vorbim de clădirile care au mai rămas în picioare, care mai există. Păi ce, era de ici- de colo, să mergi să bei un vin și să mănânci un grătar sau să asculți orchestra de la Restaurantul Reșița? Ne referim la adevăratul Restaurant Reșița, cel din zona ,,Bastilia” sau de la ,,Poarta 1”. Cine nu își amintește de Universalul Vechi? De libăria care te întâmpina la parter, unde vindea cărți doamna Fayth? De scara de acces spre etajul unu? Sau de ..Terasa Trandafirilor” din Govândari? Sau Hotelul și Restaurantul Semenicul? Sau Braseria Goznuta? Și câte și mai câte alte locuri?
Acum, sunt deja o ruină: Cinema Casa Muncitorească ( acolo mai există doar locul), Terasa Trandafirul sau Teatrul de vară. Altele – vor deveni în timp – Universalul vechi, Hotel Semenic, Ateneul tineretului. Unde mai pui că mai nou, chiar clădirea ENEL este scoasă la vânzare. Va avea probabil aceeași soartă exact ca și o alta dintre clădirile reper din Lunca Bârzavei: Palatul telefoanelor sau Poșta Nouă. Din păcate, această clădire impunătoare din cel mai mare cartier al orașului, a devenit deja un reper negativ, arată foarte rău, mai ales interioarele și dacă nu se face nimic, în scurt timp va ajunge și ea o ruină fără vreo utilitate.

Altădată, clădirea era un adevărat furnicar. Peste 200 de angajați lucrau zilnic acolo; de la parterul clădirii – unde erau ghișeele de poștă și cabinele telefonice și până la etajul al patrulea unde erau radioreleele și aparatura ,,băieților cu ochi albaștrii” – ăia care ascultau telefoanele. În clădire, la parter, funcționau Poșta română și partea de service telefonie urbană – jonctorii, sute de oameni intrau zilnic în clădire ca să trimită și să ridice scrisori, bani, recomandate, sau colete. La etajul întâi, era electro-alimentarea cu sistem de pornire automată a alimentprii cu curent a rețelei de telefoane în caz de avarie la alimentarea cu energie electrică din rețea. La etajul doi erau masa de verificare urbană și centrala analogică PentaConta urbană, iar la etajul trei, erau masa de verificare și centrala analogică PENTA-CONTA interurbană. Clădirea și aparatura de acolo, erau sufletul telefoniei și al telegrafului din Caraș Severin.

După Revoluție, clădirea a mai funcționat câțiva ani, însă lucrurile au luat o întorsătură grea după despărțirea poștei și a companiei de telefoane. Poșta s­-a mutat câteva blocuri mai jos, iar compania de telefonie și­-a construit o altă clădire nouă, mult mai mică, modernă și practic, aproape lipită de cea veche. Deja am intrat în era digitală și noua tehnologie începea să își facă loc. Toată aparatura de tip mecanic și analogic ce ocupa înainte câteva etaje de construcție, s-a redus la maxim o jumătate de etaj în clădirea nouă. La fel s-a întâmplat și cu aparatura de tip mecanic din CTA 7D (poșta veche). Totul a fost tăiat și dus la fier vechi și materiale recuperabile. Clădirea de sus – Poșta veche -a ,,scăpat” de la degradare mulțumită Primăriai Reșița care a închiriat-o aproape în întregime. Clădirea mică ce găzduia centrala Alcatel, este de închiriat și mai are vreo 2- 3 birouri funcționale iar clădirea nouă din Govândari, este și aia pe jumătate goală și dată spre închiriere. Cealaltă jumătate găzduiește aparatura digitală, spațiul destinat publicului și birourile Telekom.

Clădirea dărăpănată ,,Poșta nouă” – aparține în continuare companiei de telefonie, care își plătește toate dările către stat, dar fără să întrețină imobilul așa cum ar trebui. Municipalitatea din Reșița face demersuri pe lângă proprietari să reabiliteze clădirea. Printre acestea se numără chiar și aplicarea taxei pe paragină.

Reșițenii își amintesc cu nostalgie despre activitatea clădirii și cred că acesteia i se poate da o utilitate nouă; de la transformarea ei în bloc de locuințe și până la hotel, însă lucrurile par să nu meargă în nicio direcție. Ba se vorbea la un moment dat că un medic ginecolog din Reșița, ar fi dorit să o cumpere și să o transforme într-o clinică și spital privat.

Construită în perioada comunistă, clădirea poștei adăpostea aparatură și dădea de lucru la peste 200 de oameni. Acum este doar o rană în peisajul gri al orașului. Ba mai mult, este un loc periculos – începând de la treptele din fața clădirii și până la faptul că deja au căzut pe trotuar bucăți de tablă, cioburi de geam și bucăți de tencuială. Interiorul de la parter – este numai bun pentru filmarea scenelor dintr-un film de groază. Tencuiala și zugrăveala căzută, geamuri sparte, dulapurile de valori ale factoritelor și a fetelor de la ghisueu sunt tate vraiste, usi intredeschise.

Comentarii

comentarii