VIDEO Sa nu uiti Ioane, Marie, Vasile, Petre sau Mihai! 65 de ani de la durerea deportării în Bărăgan

Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oraviţa a găzduit luni manifestările prilejuite de comemorarea celor care au murit în închisorile şi lagărele comuniste, pe victimele deportărilor în Bărăgan şi victimele comunismului, cinstindu-le cu respect memoria şi pomenind jertfa lor din istoria recentă a României.
„Sunt foarte bucuroasă că am reuşit să ne reîntâlnim şi cu cei din judeţele de frontieră, Caraş-Severin, Timiş şi Mehedinţi, la comemorarea a 65 de ani de la tragicele deportări. Sigur, ne amintim, cu foarte mare durere în suflet de acea zi tristă, de Rusalii, Rusaliile Negre, cum au fost denumite, zi aleasă special, pentru a ne mări şi mai mult suferinţa. Am fost fruntea satului, dar totul s-a spulberat într-o zi. Din cei şapte din casa mea, care au fost deportaţi, doar eu mai sunt în viaţă. Sunt, însă, bucuroasă, că le-am cinstit, acum, memoria. Au muncit munci istovitoare, nu au avut o viaţă uşoară deloc, ci dimpotrivă. Ar trebui ca la aceste manifestări să fie aduşi copiii, nepoţii noştri, pentru a cunoaşte istoria recentă şi pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete”, a declarat preşedinta Asociaţiei Deţinuţilor Politici şi Deportaţilor în Bărăgan, filiala Caraş-Severin, Cornelia Fetea.

În urmă cu 65 de ani, peste 60 mii de oameni, în mod arbitrar, au fost ridicaţi, într-o noapte, din casele lor, fără a li se lăsa posibilitatea de a lua decât o foarte mică parte din avutul lor, urcaţi apoi în bou-vagoane şi duşi în mijlocul Bărăganului.

„A fost o decizie luată la nivelele superioare ale securităţii, care dorea să îndepărteze din zona de frontieră cu Iugoslavia, pe cei care erau consideraţi posibili ostili. Aici, a fost şi un scop ascuns, şi anume, toţi cei care se împotriveau regimului comunist, inclusiv procesului de colectivizare, au fost duşi în Bărăgan. Este vorba de elita ţărănească a Banatului. A fost o dramă de proporţii şi deportarea, prin jurisprudenţă, este considerată crimă împotriva umanităţii. La noi, din păcate, ca şi în vremea respectivă, deportarea este acoperită de termeni precum strămutarea. Se încearcă edulcorarea acestei crime a fostei securităţi şi implicit a statului român, iar foştilor deportaţi le este foarte greu să primească despăgubiri pentru avutul pe care l-au pierdut în anii deportării”, a afirmat Marius Oprea, şef de Birou Investigaţii Speciale, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.
La vremea respectivă, spune Marius Oprea, nu a plătit nimeni pentru deportare. În momentul de faţă se plăteşte o indemnizaţie simbolică pentru suferinţa din acei ani, care nu are cum să acopere dimensiunea tragediei care a lovit toate zecile de familii deportate în Bărăgan, în noaptea de Rusalii a anului 1951.

Cu acest prilej, oamenii şi-au amintit dramele prin care au trecut, mulţi dintre ei, autonumindu-se „copiii Bărăganului”. Cei mai mulţi spun că nu au avut copilărie, pentru că nici măcar nu au ştiut să se joace. Au muncit încă de la vârste fragede, pentru a-şi ajuta părinţii şi le-au şters lacrimile acestora.

„Mă onorează invitaţia primită şi anul acesta pentru a participa la aceste manifestări, de a putea rememora şi comemora tragicele evenimente care s-au întâmplat acum 65 de ani. Din punctul de vedere al instituţiei noastre, încercăm să punem la dispoziţia celor care ni se adresează, documente justificative, care să îi ajute în obţinerea drepturilor, special pe Decretul 118”, a precizat Iulia Moldovan, şef Serviciu, la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Manifestările au fost organizate de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi a Victimelor Dictaturii Comuniste din România, filiala Caraş-Severin.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments