VIDEO UCMR Resita – De la maretie la agonie – Aniversare de 245 de ani trista
Pe 3 iulie în fiecare an este ziua când s-a născut Reșița industrială. În acest an s-au împlinit 245 de ani de la naşterea Reşiţei industriale. 3 iulie este ziua în care au fost inaugurate primele furnale, de pe valea Bârzavei, în amonte de satul Reşiţa. Astfel, în jurul furnalelor Franciscus şi Josephus, construite de Fiscul austriac în perioada, octombrie 1769 – iulie 1771, şi inaugurate la 3 iulie 1771, s-a clădit localitatea Reşiţa Montană. Aceasta a fost, iniţial, separată de Reşiţa veche, care, pentru a fi deosebită de Reşiţa nouă, a fost denumită Reşiţa Română. Între cele două localităţi exista chiar şi o Vamă, situată pe malul Bârzavei dinspre Reşiţa Montană, unde comercianţii trebuiau să plătească o taxă, ca să-şi poată vinde produsele.
Fabricile din Reşiţa erau un punct de atracție pentru oamenii din tot Banatul, chiar din întreg imperiul! Din 1771 și până la Revoluția din decembrie 89 Reşiţa a tot crescut. Atunci a atins apogeul de locuitori erau110.000 de locuitori şi în jur de 25.000 de angajaţi în cele două fabrici de fier, UCMR şi CSR. A urmat declinul industriei reşiţene, în paralel cu declinul economic mondial, însă accentuat local din cauza nepriceperii şi a neadecvării echipelor de conducere la economia concurenţială de piaţă, a confuziei de la nivel guvernamental. Nu mai vorbim de corupţie şi de alte interese care au subminat industria reşiţeană.
Poate că era normală o diminuare a dimensiunilor industriale ale Reşiţei, însă cu siguranță UCM Reşiţa nu trebuia să ajungă în situaţia de astăzi, în insolvenţă şi aproape inactivă. În cazul combinatul siderurgic aici situația este ceva mai bună, sub patronajul ruşilor de la TMK, funcţionează şi continuă tradiţia siderurgică a Reşiţei. Astăzi, Reşiţa, conform statisticilor, are 83.000 de locuitori. În realitate sunt mai puţini, se estimează că sunt undeva la 70.000, din cauza migraţiei forţei de muncă în Occident. În cele două fabrici, urmaşele ale Uzinelor și Domeniilor de fier de acum două secole şi jumătate, mai sunt în jur de 2.000 de angajaţi. La UCMR acum sunt sub 1000 de angajați, mai exact 970. Și pentru că s-au împlinit 245 de ani de industirie la UCM Reşiţa a avut loc, o întâlnire festivă. Deşi a fost organizată ca o un eveniment festiv, întâlnirea nu a fost tocmai sărbătorească, având în vedere circumstanţele în care se află uzina, fiind de aproape 5 ani în insolvenţă, cu datorii istorice imposibil de plătit şi fiind supusă unor valuri de concedieri, având majoritatea anagajaţilor în şomaj tehnic. Nu a fost o atmosferă de sărbătoare, aceasta şi din cauza discursului coroziv susţinut de administratorul judiciar al uzinei, Remus Borza, care, după ce a lăudat istoria, tradiţiile şi realizările de excepţie ale UCM Reşiţa, a lansat o afirmaţie după care s-a făcut frig în sala de protocol: „Mă tem că niciunul dintre noi nu va mai avea ocazia să participe la întâlnirea de 250 de ani de la înfiinţarea uzinelor din Reşiţa. Şi, aceasta, nu din cauză că vom dispărea noi toţi, ci pentru că va dispărea uzina”.
La eveniment, la invitaţia directorului general al UCM Reşiţa, Cosmin Ursoniu, au răspuns, oameni politici, reprezentanţi ai administraţiei publice, directori ai unor beneficiari ai UCMR, ai unor firme partenere, foşti directori ai uzinei. Astfel, au fost prezenţi, deputatul Ion Mocioalcă, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, primarul Reşiţei, Ioan Popa, deputatul Ioan Benga, apoi, foştii directori generali ai UCM Reşiţa, Mircea Popa, Vasile Uscat, Enache Barbu şi Dan Obădău, directorul general al principalului beneficiar al UCMR, Hidroelectrica, Ovidiu Agliceru, directorul general al Romelectro, Viorel Gafiţa, reperezentanţi de la Electroechipament, Plastomet, Reşiţa-Renk-Reductoare, Prodmec, de la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa, liderii de sindicat din UCM Reşiţa, alţi reprezentanţi ai unor societăţi colaboratoare cu uzina.
După Remus Borza, reprezntantul Euroinsol, administratorul judiciar al UCMR, au vorbit cei patru foşti directori ai UCM Reşiţa: Mircea Popa, Vasile Uscat, Enache Barbu şi Dan Obădău. Aceştia au vorbit despre vremurile de glorie ale uzinei, dar şi despre greşelile făcute de autorităţile statului în ceea ce priveşte soarta uzinei. În acest punct, părerile foştilor directori s-au întâlnit şi susţinut cu punctul de vedere al administratorului judiciar, Remus Borza, şi anume că nu orice privatizare asigură succesul unei societăţi comerciale, dimpotrivă, unele privatizări au fost făcute, poate, chiar cu scopul ascuns de a scoate de pe piaţă un competitor.
Ce a afost a fost, dar ce urmează, Borza spune că trebuie să înțelegem mai bine economia de piață, să găsim piețe noi, iar managementul să devină unul flexibil și eficient, să realizăm produse competitive pe o piață globală, generalități ar spune chiar și un student în anul I la marketing sau management, cei care știu însă adevărul uzinelor reșițene vor spune că este nevoie de voință politică și nu dor de promisiuni, pentru că de promisiuni ne-am săturat.