A trecut un an de lacrimi si durere – In memoriam Nelu Bondoc

Cât timp persistă amintirile plăcute despre un om bun? Cât timp persistă amintirile plăcute despre un om obişnuit? Dar cât timp persistă amintirile despre un om drag lângă care ai trăit 27 de ani? Un om cu care ai plecat la drum, ai parcurs o bună parte din drumul vieții și care, într-o dată, pleacă singur pe drumul eternității și fără întoarcere.

Nelu, ai plecat prea devreme, mai aveam atâtea de făcut, aveam atâtea planuri amândoi, ne pusesem în gând ca după atâta muncă, să ne acordăm mai mult timp nouă. Să putem vedea real acele locuri pe care le știam de la televizor sau din reviste, să putem călătorii în țară, să fim amândoi mai mult unul lângă celălalt.

Dar viața și soarta nu ține cont de gândurile noastre. Peste destinul nostru s-a abătut urâta umbră a suferinței. Multă suferință. Și în tot acest timp, ai fost tare, ai rămas același Nelu puternic și tenace pe care eu îl cunoscusem cu ani mulți, vreo 27- înainte. Mereu ai fost un exemplu, mereu ai știut să-mi luminezi ziua cu un zâmbet, întotdeauna ai știut să mă faci să cred cu tărie că ziua de mâine, va fi mai bună ca cea de azi. Ai împărțit din optimismul tău și celor din jur, ai avut o vorbă bună sau un sfat pentru oricine și-l cerea.

Cu toate răutățile inerente vieții de zi cu zi, în pofida vorbelor grele aruncate de unii din invidie și fără noimă, erau toate bune fiindcă eram amândoi, mergeam înainte zâmbind. Și dintr-o dată, lumea s-a năruit peste noi. Nori grei au apărut la orizont. Nu i-am lăsat să ne doboare, am luptat amândoi, dar mai ales tu – tu ai fost eroul care ai strâns din dinți și ai luptat mai departe. Din nefericire, dușmanul a fost mai puternic și perfid, te-a atacat și cu toată lupta ta, cu toată opoziția mea și a celor din jur, ai fost învins. Ai suferit mult, a fost multă speranță năruită, au fost și vise cu aripi frânte, dar așa este viața.

După greaua suferință și multă durere, a venit liniștea și eliberarea. Sufletul tău a plecat la cer. S-a ridicat și a urcat acolo unde ridicăm ochii de atâtea ori cerând ajutor. Nu te-a mai putut ajuta nimeni. Te-ai dus să te odihnești în lumea celor drepți. A trecut deja un an. Un an de lacrimi, de durere surdă, de întrebări fără răspuns și de resemnare. Sunt clipe de tristețe, sunt clipe de singurătate. Un an de singurătate fără tine, tovarășul meu de viață pe toate planurile. Se spune că lacrimile lumânărilor spală negura uitării și-i aduc pe cei plecați în memoria noastră. Vorbind de tine, te simt aproape, privesc spre ușă și mă aștept să îți aud pașii. Știu că acest lucru este imposibil, dar păstrându-ți vie memoria, tu Nelule ești în continuare printre noi. Și vei fi mereu în sufletul meu.

Dumnezeu să te odihnească în pace alături de cei trecuți în eternitate. Lacrimi și durere, dar mai ales, vorbe frumoase și gânduri bune memoriei tale, prieten drag și suflet pereche pierdut pentru totdeauna.

Rodica Maria

6 comentarii la „A trecut un an de lacrimi si durere – In memoriam Nelu Bondoc

  • 27 august 2016 la 1:28
    Permalink

       Cuvinte sunt multe dar parca nu le găsesc ,este așa de greu sa vorbesc la trecut despre un om minunat care era si nasul nostru,mereu plin de viața si ajutând pe fiecare om care venea la el cu vreo problema ,încăpățânându-se sa trăiască …..dar din păcate necruțătoarea boala a învins .Nu a reușit sa câștige războiul vieții ,dar toți suntem datori cu moartea si nu prea avem ce face ,astA este viața .Nasa noi suntem alaturi de tine si iti mulțumim  ca ați acceptat sa ne fiți părinți spirituali noua si Ralucăi .                                  Dumnezeu sa te odihneasca suflet bun si minunat Ion Bondoc (Nasu ).Nu te vom uita niciodată  si mereu vom păstra amintirea ta vie in sufletele noastre ai vostrii fini Mihai ,Anca si Raluca

  • 27 august 2016 la 1:15
    Permalink

       Cuvinte sunt multe dar parca nu le găsesc ,este așa de greu sa vorbesc la trecut despre un om minunat care era si nasul nostru,mereu plin de viața ,încăpățânându-se sa trăiască dar din păcate necruțătoarea boala a învins .Nasa noi suntem alaturi de tine si iti mulțumim  ca ați acceptat sa ne fiți părinți spirituali noua si Ralucăi  ,nasul se odihnește in lumea celor drepți .                                           Dumnezeu sa te odihneasca suflet bun si minunat Ion Bondoc (Nasu ).Nu te vom uita niciodată  si mereu vom păstra amintirea ta vie in sufletele noastre ai vostrii fini Mihai ,Anca si Raluca

  • 26 august 2016 la 19:12
    Permalink

    Nu sunt cuvinte care sa poate exprima cat de mult a insemnat si ce suflet minunat a avut domnul Nelu Bondoc in putinul timp cat l-am cunoscut fiindui alaturi pana in ultima clipa a vietii sale.A plecat prea devreme de langa doamna Rodica Oprea.Ma rog ca bunul Dumnezeu sa-i aline durerea sufleteasca a doamnei Rodica,care este o persoana de o bunatate deosebita si cu un suflet mare.Dar sunt convinsa ca puternica cum este bunul Dumnezeu,o va ajuta sa treaca peste toate obstacolele care-i stau in cale.Dumnezeu sa-l odihneasca!

  • 26 august 2016 la 14:00
    Permalink

    A trecut un an de regrete si suferinta, dupa un om minunat care a luptat atat pentru el, dar mai mult pentru cei din jurul sau. Un an de cand un cuplu nu mai este complet si au ramas in urma multe proiecte nerealizate si multe suspine ascunse. I-am cunoscut personal pe amandoi si pot spune ca legatura lor sufleteasca a fost una care nu se poate descrie in cuvinte. Din pacate, desi au luptat amandoi cu toate fortele, si a fost tratat la cele mai bune clinici din Viena, in final boala a invins si moartea nemiloasa l-a luat din lumea aceasta. Respect doamnei Rodica pentru lupta neincetata alaturi de el, pt incercarile supraomenesti de care ai dat dovada, dumneavoastra sa va dea Dumnezeu putere, sa puteti trece cu bine si gand bun peste toate obstacolele pe care le intampinati, si  sanatate sa puteti duce mai departe toate proiectele incepute alaturi de domnul Bondoc, asa cum si-a dorit el in ultimele zile din viata.

  • 26 august 2016 la 13:23
    Permalink

    Nu am crezut ca ne va lipsi atat de mult! Parca si orasul e mai mohorat, mai lipsit de viata fara Nelu. Cel putin eu ma intorceam cu mult drag in tara, din Australia, stiind ca Nelu ma va astepta cu drag, si cu inima deschisa. A fost primul care a ajuns langa patul meu de spital, sa ma imbarbateze, si sa caute in toata Timisoara mancarea mea preferata (chinezeasca). A fost inima petrecerilor noastre, a fost omul care iti dadea atata optimism si pofta de viata, cum numai el stia sa o faca. Unii (foarte putini), care nu l-au inteles, poate l-au contestat, dar, daca ajungeau sa il cunoasca cu adevarat, puteau sa vada ce inima mare avea! Era berbec ca si mine (nascuti amandoi pe 22 martie), era un om de cuvant, era un om de onoare, era un om care sarea in ajutor la orice ora din zi si din noapte. Nu am vazut alta persoana, care sa isi respecte si sa isi pretuiasca persoana iubita, asa cum o facea Nelu. Noi, prietenii lui il invidiam pentru asta! As putea scrie o carte despre Nelu, dar in final va spun ca viata mea si a prietenilor nostrii comuni nu mai este ce a fost odata ( cu Nelu alaturi). Un lucru ar trebui sa ne bucure, ca odata ce vom urca si noi la ceruru, Nelu ne va astepta si ne va conduce la locurile noastre! Nelu te iubim si ne lipsesti enorm! Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace!

  • 26 august 2016 la 13:06
    Permalink

    A luptan din rasputeri cu suferinta,a luptat si a pierdut,s-a stins cu ochii inlacrimati si privirile pline de deznadejne si totodata fericirea si dragostea care ti-a purtato doamna Rodica pe parcursul vietii.A lasat in urma lui in gol imens singurul loc ,de unde nu il poate lua nimeni este inima noastra si unde va ramane vesnic!Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Fi puternica asa cum te stiu de acolo de sus te va proteja mereu.

Comentariile sunt închise.