Banatsko Novo Selo – satul unde românismul nu este lăsat să piară
Banatsko Novo Selo (Satul Nou din Banat) este un sat situat în Banatul de Sud, Voievodina, Serbia situat foarte aproape de mai cunoscutul oraș Pancevo. Nimic special până acum. Însă, odată ajuns acolo, călătorul va fi atras, în primul rând de existența a două biserici aproape identice și, cu siguranță, va voi să afle mai multe…
Atestat documentar la 1754, Novo Selo era locuit, înainte de primul război mondial, în proporție de aproximativ 70% de etnici români și 30% sârbi. Cele două conflagrații mondiale și războiul început în 1999, au schimbat proporția. Acest fapt poate nu este singular în istoria zbuciumată a localităților fostelor țări din spațiul iugoslav, însă frăția dintre cele două etnii cu siguranță merită să fie dată exemplu. Pentru că atât sârbii cât și românii au fost, la un moment dat majoritari, fiecare dintre ei a încercat să facă tot ce a fost omenește posibil ca cealaltă nație să nu piară.
Astfel, deși erau în țara lor când au reprezentat doar 30% din populație, sârbii au fost sprijiniți de români să nu își piardă identitatea prin metodele care existau la vremea respectivă. Ortodocși fiind și unii și ceilați – sârbi pe vechi – au folosit, în bună înțelegere, aceeași biserică până în anul 1877 când, ajutându-se unii pe alții, au mai construit una pe lângă cea care fusese utilizată împreună începând cu 1805.
Pentru că sârbii nu uită niciodată binele ce li se face, acum, când ei reprezintă o majoritate covârșitoare, îi ajută pe românii să nu se piardă folosind toate metodele posibile. Astfel, călătorului care intră în barul din centrul orașului întrebând politicos pe barman “Vorbiți românește? “, cu siguranța va auzi un alt mușteriu care îi va spune “El, nu, dar eu da!”.
Pentru că am ajuns acolo împreună cu doamna Renee Andronache – președinta Clubului Rotary Caransebeș, am avut privilegiul de a-i întâlnii pe domnii Predrag Škaljak (primarul localității), Sorin Boljanac (directorul Casei de Cultură) și pe Traian Ardelean (viceprimarul localității). Întâlnindu-i, am înțeles că implicare în a-i ajuta pe români să nu își piardă identitatea este la toate nivelurile. Toți trei vorbeau românește! Primarul chiar mi-a spus că i-ar fi mult mai ușor ca discuția să se poarte în engleză, însă “Eu vreau să învăț românește.”
Bună înțelegere dintre cele două nații și dorința ca limba română să fie în continuare vorbită în Novo Selo au fost pietrele de temelie ale instituirii, la biblioteca satului, a unei colecții de cărți românești. Auzind de acest lucru de la prietenii rotaryeni din Pancevo, Renee Andronache și-a adus și ea contribuția, donând un număr de aproximativ 200 de cărți din vasta sa bibliotecă. Cărțile, în principal cu teme religioase, vor fi de folos, în primul rând unui tânăr din localitatea care studiază teologia.
Evenimentul a reprezentat începutul unei colaborării de lungă durată. „Mulțumim doamnei Renee Andronache pentru donația făcută și ne bucurăm că vom putea colabora și în continuare pentru că noi dorim ca limba română să fie auzită în Novo Selo în permanență”, a declarat primarul Predrag Škaljak.
