Capra, coarda si șotronul versus telefon si tableta VIDEO
Va mai amintiţi de aceste jocuri? Veţi spune: ,,ce frumoosss, ce bine era pe vremea mea când alergam şi ne jucăm între blocuri, la ţară la bunici sau în parc. Copiii din ziua de azi nu ştiu decât de telefoane, tablete și alte chestii electronice în care îşi prind mintea, îşi închid copilăria şi îşi distrug ochii”!”
Aşa este dragi prieteni, numai că, să nu uităm că principalii vinovaţi pentru această stare de lucru suntem noi părinţii. Ca să ,,scăpăm” de copii pentru câteva ceasuri şi să ne putem vedea de ale noastre, îi lăsăm pe cei mici cu telefonul în mâna sau cu tableta pe genunchi. Ba mai mult, îi şi învăţăm cum să le folosească. Un fel de ABC fiindcă oricum, în câteva luni ne vor depăşi şi n vor lăsa în urmă cu ce învaţă ei pe telefon sau tableta.
Asta ca să nu mai spun de ,,mândria şi făloșenia” unora care se străduiesc ca juniorii lor să aibă cele mai noi tablete sau chiar fac un titlu de glorie din faptul că progenitura are cel mai nou telefon din cine ştie ce generație din cine ştie ce marcă. Doar suntem cu fata şi cu geala, nu-i aşa ? Este adevărat, unii, nu toţi.
Asta în loc să-i luăm de mânuţă şi să facem că acum 30 de ani, aşa cum făceau părinţii sau bunicii noştrii cu noi. Ori ne scoteau în spatele blocului şi ei stăteau pe bancă la o vorbă, sau ne duceau în parcă la Intim sau la CSR. Ajungeam şi la gradina zoologica, dar mai rar fiindcă era cam departe şi nu erau maşinile pe toate drumurile că acum.
Şi uite că n-am murit – şi uite că nu suntem mai proşti ca alţii fiindcă nu am crescut cu tablete, telefoane şi computere. Jucam Mario Bross sau tetris, dar jucăm normal, maxim două ore şi în echipă, umăr la umăr, legaţi la aceeaşi consolă. Nu câte unul prin camera lui si cu toții răspândiţi prin tot oraşul sau toată țara. Prietenul să fie prieten real, adevărat, nu doar virtual, de pe net.
Dar, nici acum nu ar fi târziu să punem piciorul în prag şi să-i scoatem efectiv afară, să ne jucăm cu ei cu mingea, să-i învăţăm să joace ,,ascunsa,, sau ,,prinsa,, sau podul de piatră ori ,,țară, țară vrem ostasi”. Mai departe, fiecare copil va veni cu o altă idee, dar principalul este să-i facem să socializeze, să fie prietenoşi, să nu fie invidioşi pe telefonul sau tableta vecinului. Credeţi-mă, este mai uşor şi mai sănătos să facem aşa. Asta cât mai sunt pe lumea asta cei ce îşi amintesc aceste jocuri sau regulile lor.
Va mai amintiţi de asta:
,,Un-doi-trei pitici, Arde moară Sandovici
Şi pe când moară ardea, Doua trenuri se ciocneau,
Pompieri de la Băneasa, Au venit să stingă casă,
Pompieri de la Bacău au aprins-o şi mai rău.
Una mie, sută lei, ia tu pe cine vrei, din colegii tăi!”
Şi uite aşa se formau echipele, uite aşa se formau taberele şi începea jocul. Va mai amintiţi că simplu şi ce frumos era? Hai să-i ajutăm pe copiii noștrii să învețe și ei aceste jocuri simple şi frumoase. Se baga cineva? Iar în cazul în care vă mai amintiți de alte jocuri din copilarie, vă așteptăm cu un mic comentariu legat de acesta.