Cheile Nerei, o zonă neaşteptat de frumoasă

Obiectivul turistic despre care am ales să povestesc este o zonă neaşteptat de frumoasă din sud – vestul ţării şi anume: Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa. Auzisem demult despre frumuseţea Cheilor Nerei şi iată că după ce am epuizat de vizitat numeroase destinaţii turistice din ţara noastră, am ales să mergem şi în acest loc mai puţin accesibil pentru noi din punct de vedere al distanţei.

Înarmaţi cu hărţi, cort, GPS şi pregătiţi de drum, am plecat dimineaţa devreme deoarece ştiam că avem de parcurs peste 600 de kilometri şi doream să poposim în drum şi la Cazanele Dunării. Traseul urmat de noi a fost Buzău-Bucureşti-Piteşti-Craiova-Orşova-Moldova Nouă-Sasca Montană-Sasca Română. După un drum deosebit de lung si nelipsit de peripeţii (luându-ne după GPS am mers pe un drum forestier lung de 22 km pentru a ajunge la Sasca Montană), am ajuns într-un final în Sasca Română unde am şi găsit un loc de campare.

Odată ajunşi aici am descoperit un loc pierdut în timp, un loc uitat de lume în care parcă timpul curgea altfel, mai lent, iar frumuseţea peisajelor din acest colţ de rai ne-a lăsat muţi de uimire. Citisem pe net că Nera formează nişte chei foarte frumoase, văzusem poze care ne-au convins să le vizităm, dar odată ajunşi aici am descoperit mai mult decât puteam aştepta şi deja la încheierea acestei vacanţe de neuitat ne făceam planuri pentru a reveni anul următor.

Ce anume are deosebit Parcul Naţional Cheile Nerei?

Cheile Nerei sunt cele mai lungi chei din ţară. Pentru a le străbate nu ai nevoie decât de un rucsac cu puţină apă şi ceva de mâncare, un aparat foto pentru a surprinde peisajele frumoase, multă pasiune pentru natură şi picioare pregătite pentru drumeţie, deoarece traseul este destul de lung.
Îmi amintesc de la orele de geografie cum profesoara ne spunea că aceasta este o zonă cu climat mediteranean, cu o floră diferită de restul zonelor din ţară şi dacă dorim să o descoperim în adevărata ei splendoare, să vizităm Cheile Nerei primăvara, în perioada în care înfloreşte liliacul sălbatic care se întâlneşte în zonă din plin şi care ne va îmbăta cu parfumul şi frumuseţea lui. Unde în altă parte a ţării mai poţi întâlni păduri de liliac? Doar în sudul Banatului, ceea ce face ca aceasta să fie o zonă unică în ţară.

Şi pentru că tot veni vorba despre unicitate, nu departe de Sasca Montană, la câţiva kilometri de Bozovici se află cel mai mare parc cu mori de apă din România şi din sud-estul Europei: Rudăria (Eftimie Murgu). Aici, pe o lungime de aproximativ 3 kilometri, albia râului Rudărica este presărată cu un şirag de 22 de mori de apă, proprietatea oamenilor. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. În trecut au fost aproximativ 51 de mori, dar multe dintre ele au fost distruse la inundaţiile din 1955. Astfel, această porţiune din valea Rudăricii formează cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

Cui ai recomanda sa viziteze Parcul Naţional Cheile Nerei?

Recomand să viziteze acest loc tuturor iubitorilor de natură, tuturor celor care consideră că a petrece o vacanţă de neuitat în mijlocul naturii nu înseamnă să stai pe pătură lângă maşina din care răsună asurzitor muzică şi aşteptând să se facă micii de pe grătarul încins. Această zonă turistică este pentru cei care iubesc să plece în drumeţie pe cărări de munte cu rucsacul în spinare, nerăbdători să parcurgă cât mai multe tresee turistice şi să ajungă în locuri cât mai puţin umblate de piciorul omului, ferite de zgomotul maşinilor, al manelelor şi de fumul grătarelor, dar deosebit de pitoreşti tocmai prin sălbăticia lor.

Dacă îţi plac drumeţiile, dacă odată cu fiecare kilometru parcurs cu rucsacul în spate într-un peisaj mirific ajungi să-ţi doreşti să mergi mai mult şi mai mult, să descoperi noi frumuseţi ale naturii pas cu pas, atunci esti persoana potrivită pentru a porni într-o aventură prin Cheile Nerei. De asemenea, iubitorii de adrenalină pot veni aici pentru rafting pe Nera.

Ce te-a impresionat cel mai mult la Parcul Naţional Cheile Nerei?

Cel mai mult m-a impresionat aici frumuseţea şi diversitatea naturii, descoperită de fiecare dată altfel cu fiecare traseu parcurs.

În prima zi am parcurs traseul galeriilor suspendate (sau traseul tunelurilor)

După ce am traversat Nera pe un podeţ de cabluri groase şi scânduri de lemn, am urmat marcajul cu bandă roşie ce continua prin câteva grădini şi fâneţe până la un mic grohotiş, care, odată urcat, ne duce la o cărare săpată în stâncă ce şerpuieşte de-a lungul Nerei, aflată tot timpul în dreapta noastră. Traseul este din când în când acoperit de câte o galerie (un mic tunel). Peisajul este sălbatic şi deosebit de frumos. După ce trecem de toate galeriile poteca continuă până la podul de beton, un punct de pornire către alte trasee din Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa. Aici vedem o tabelă mare cu planul rezervaţiei şi traseele turistice: către Cheile Nerei până la Lacul Dracului sau către Lacul Ochiul Beiului şi cascada Beuşniţa.

A doua zi plecăm de dimineaţă pe cel mai lung dintre trasee: Cheile Nerei – Lacul Dracului

De astă dată, pentru a câştiga timp, o luăm cu maşina pe altă parte până la podul de beton şi de aici la pas cu rucsacul în spinare pregătiţi cu tot ce trebuie pentru drumeţie. După ce trecem pe lângă cantonul Cheile Nerei, unde se află şi un loc de campare, nu după mult timp poteca se îngustează şi continuă ca o cărare săpată în stâncă, uneori atât de îngustă încât este prevăzută cu funii şi lanţuri de care trebuie să te ajuţi pentru a continua drumul pe sub care curge Nera, mai liniştită sau, uneori, mai năvalnică. Drumul continuă apoi pe cealaltă parte a Nerei , trecând prin apă pentru a-l putea continua. Peisajul este de o sălbăticie impresionantă şi nu întâlnim prea mulţi turişti pe treseu. Doar spre amiază începem să ne întâlnim cu bărcile care fac rafting pe Nera coborând agale în josul apei care curge acum liniştită.

După ce trecem de Cheile Nerei, traseul continuă prin pădure până la Lacul Dracului, un lac de un albastru surprinzător, format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri. Facem aici popas, mâncăm, după care o luăm pe treseu înapoi. Drumul a fost lung, dar a meritat tot efortul.

Ziua a treia pornim pe treseul Ochiul Beiului – Cascada Beuşniţa

Ajungem din nou la podul de beton şi de aici pornim în stânga pe un drum destul de larg. Pe dreapta drumului curge un râu care formează mici săritori spectaculoase şi care, în locurile umbroase trece peste bolovani mari acoperiţi cu muşchi verde. Trecem pe lângă un alt loc de campare, apoi pe lângă o păstrăvărie şi după ce mai mergem puţin ajungem la Lacul Ochiul Beiului, un lac de o culoare verde-turcoaz pe care nu o mai poţi întâlni în nici un alt loc din ţara noastră, doar pe Coasta de Azur sau în insulele greceşti. Ne continuîm apoi drumul prin pădure până la Cascada Beuşniţei. Ajunşi aici, admirăm stâncile acoperite cu muşchi verde şi firicelul de apă care curge peste ele. Aflăm că fiind o vară foarte călduroasă, debitul cascadei este foarte mic şi că este indicat să vizităm cascada primăvara, când este cea mai spectaculoasă, apa căzând precum un văl de mireasă. Pornim înapoi pe traseu. Rămânem cu gândul la culoarea incredibilă a lacului Ochiul Beiului şi ne promitem că vom mai reveni pe aceste meleaguri.

Citeste tot reportajul original aici: http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-cheile-nerei-o-zona-neasteptat-de-frumoasa

Comentarii

comentarii