De Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, copii învaţă să prevină aceste tragedii

Copii dispartuti (1)Luni, elevii clasei a III-a B de la Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Reşiţa, împreună cu învăţătoarea lor, Ozana Dragila, au iniţiat o acţiune de informare şi au căutat soluţii de prevenire a dispariţiei copiilor. cu ocazia Zilei Mondiale a Copiilor Dispăruţi, celebrată în fiecare an pe 25 mai. Cei 22 de copii au fost ajutaţi să puncteze motivele dispariţiei copiilor şi soluţii ce se impun pentru prevenirea acestor situaţii.
De Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi sunt organizate, la nivel european, numeroase evenimente şi campanii de informare menite să prevină cazurile de dispariţie.
Într-un exerciţiu de brainstorming copii clasei a III-a B au dezvoltat soluţiile pe care trebuie să le aplice în cazul în care asistă la un eveniment neplăcut sau dubios legat de alţi copii din jurul lor şi au discutat despre cum să se ferească de astfel de evenimente neplăcute. Este important să li se transmită celor mici o serie de recomandări antivictimale: să nu intre în discuţii cu persoane necunoscute ori să accepte compania acestora; să nu primească diverse bunuri (dulciuri, jucării, sucuri etc.) de la persoane străine, să nu deschisă uşa străinilor când sunt singuri acasă, să comunice mereu părinţilor unde pleacă, etc., sunt câteva din recomandările pe care copii sunt sfătuiţi să le aplice pentru a nu se expune pericolului.
Acţiunea iniţiată i-a implicat în mod activ pe copii care la încheierea activităţii au realizat afişe pe tema copiilor dispăruţi şi au distribuit „fluturaşi” trecătorilor şi colegilor din şcoală pentru a-i informa în legătură cu acest lucru îngrijorător.
În prezent, această zi este aniversată în 19 ţări membre ale Federaţiei Europene.
Zilnic, în România, trei copii sunt declaraţi dispăruţii. Potrivit datelor furnizate de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie, de la începutul acestui an a fost solicitată urmărirea la nivel naţional a 1.205 copii.
„Responsabilitatea, empatia şi implicarea socială constituie principalele „arme” cu care se poate lupta pentru prevenirea dispariţiilor de minori şi pentru rezolvarea rapidă a cazurilor de dispariţii ajunse în atenţia autorităţilor” – Organizaţia Salvaţi Copii România.

Din 1990, Salvaţi Copiii România militează pentru drepturile şi protecţia copilului în România, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Organizaţia are misiunea de a garanta egalitatea de şanse pentru toţi copii, indiferent de mediul din care aceştia provin.
Instruirea şcolară se desfăşoară concomitent cu procesul educării în familie, iar între aceste principale instituţii de socializare (familie şi şcoală) este necesar să existe o permanentă şi eficientă comunicare. Orice lacună în dialogul dintre părinţi şi profesori este prompt exploatată de minori, inclusiv prin plecarea de la domiciliu. Responsabilitatea de a proteja copiii, de a-i ajuta să se dezvolte armonios, de a le oferi siguranţă, aparţine tuturor, indiferent de calitatea sau statutul pe care îl avem. Fie că suntem părinţi, educatori, prieteni, poliţişti sau simpli cetăţeni, printr-un minim efort de atenţie şi implicare, putem contribui la prevenirea victimizării minorilor. În acest sens, copiii trebuie să cunoască, de la o vârstă foarte fragedă, datele personale de identificare (nume, prenume, adresa), precum şi numele şi prenumele părinţilor.
În plus, este important să li se transmită celor mici o serie de recomandări antivictimale: să nu intre în discuţii cu persoane necunoscute ori să accepte compania acestora; să nu primească diverse bunuri (dulciuri, jucării, sucuri etc.) de la persoane străine ;
dacă sunt singuri acasă, nu trebuie să deshidă uşa necunoscuţilor, indiferent de pretextul invocat; să comunice mereu părinţilor / aparţinătorilor Unde și Cu Cine Pleacă. De asemenea, este esenţial ca părinţii să construiască o relaţie deschisă de comunicare cu minorul, o relaţie bazată pe încredere şi respect reciproc, în care

25 mai – ZIUA MONDIALA A COPIILOR DISPARUTI (simbolul: floarea de nu-ma-uita!) (OM Prot. Copilului)
În anul 1979, Etan Patz, din New York, în vârstă de şase ani, a dispărut de acasă şi nu a mai fost găsit. A fost lansată, pentru prima dată, cea mai amplă campanie de căutare a unei persoane dispărute. Patru ani mai târziu, Ronald Reagan, preşedintele SUA, a declarat ziua de 25 mai Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi.
În prezent, ziua este aniversată în 19 ţări membre ale Federaţiei Europene. De Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi sunt organizate, la nivel european, numeroase evenimente şi campanii de informare menite să prevină cazurile de dispariţie.
În România, zilnic trei copii sunt declaraţi dispăruţii. Potrivit datelor furnizate de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie, de la începutul acestui an a fost solicitată urmărirea la nivel naţional a 1.205 copii. Statisticile oficiale arată că, în peste 90% din cazuri, copii pleacă voluntar.
Din 1990, Salvaţi Copiii România militează pentru drepturile şi protecţia copilului în România, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Organizaţia are misiunea de a garanta egalitatea de şanse pentru toţi copii, indiferent de mediul din care aceştia provin.
Instruirea şcolară se desfăşoară concomitent cu procesul educării în familie, iar între aceste principale instituţii de socializare (familie şi şcoală) este necesar să existe o permanentă şi eficientă comunicare. Orice lacună în dialogul dintre părinţi şi profesori este prompt exploatată de minori, inclusiv prin plecarea de la domiciliu. Responsabilitatea de a proteja copiii, de a-i ajuta să se dezvolte armonios, de a le oferi siguranţă, aparţine tuturor, indiferent de calitatea sau statutul pe care îl avem. Fie că suntem părinţi, educatori, prieteni, poliţişti sau simpli cetăţeni, printr-un minim efort de atenţie şi implicare, putem contribui la prevenirea victimizării minorilor. În acest sens, copiii trebuie să cunoască, de la o vârstă foarte fragedă, datele personale de identificare (nume, prenume, adresa), precum şi numele şi prenumele părinţilor.
În plus, este important să li se transmită celor mici o serie de recomandări antivictimale: să nu intre în discuţii cu persoane necunoscute ori să accepte compania acestora; să nu primească diverse bunuri (dulciuri, jucării, sucuri etc.) de la persoane străine ;
dacă sunt singuri acasă, nu trebuie să deshidă uşa necunoscuţilor, indiferent de pretextul invocat; să comunice mereu părinţilor / aparţinătorilor Unde și Cu Cine Pleacă. De asemenea, este esenţial ca părinţii să construiască o relaţie deschisă de comunicare cu minorul, o relaţie bazată pe încredere şi respect reciproc, în care interdicţiile şi regulile să fie bine explicate şi motivate.

În cazul dispariţiei de minori, momentul declarării dispariţiei şi orele care urmează sunt capitale pentru soluţionarea cu succes a cauzei. Din acest motiv este foarte important ca, atunci când aţi observat dispariţia copilului, să sesizaţi imediat instituţiile competente, oferind toate informaţiile pe care le deţineţi şi care ar putea fi semnificative pentru rezolvarea situaţiei:
– numele, prenumele, datele de stare civilă, adresa şi numărul de telefon;
– calitatea în care faceţi sesizarea privind dispariţia minorului (părinte, tutore, rudă, vecin);
– principalele informaţii referitoare la caz: numele şi prenumele copilului dispărut, porecla sau apelativul la care acesta răspunde, vârsta minorului, semnalmente, semne particulare etc.;
– date cât mai exacte privind ora, locul şi circumstanţele dispariţiei copilului;
– eventuala existenţă a unor probleme de ordin medical ce ar putea periclita viaţa / sănătatea copilului;
– eventuale suspiciuni privind starea de pericol în care s-ar putea afla copilul sau orice bănuială/ supoziţie care ar putea deveni semnificativă în clarificarea circumstanţelor dispariţiei.

În situaţia în care, în calitate de vecin/ rudă/ cunoştinţă/ prieten – aveţi informaţii care ar putea ajuta la clarificarea cauzelor şi împrejurărilor dispariţiei unui minor, nu ezitaţi să informaţi poliţia. Responsabilitatea, empatia şi implicarea socială constituie principalele „arme” cu care se poate lupta pentru prevenirea dispariţiilor de minori şi pentru rezolvarea rapidă a cazurilor de dispariţii ajunse în atenţia autorităţilor.

Comentarii

comentarii