Festivalul de teatru de la Timișoara – Tipografic majuscul – piesa manifest a celei de-a doua zile a FEST-FDR
A doua zi a FEST – FDR2014 (Festivalul European al Spectacolului Timișoara – Festival al Dramaturgiei Românești) organizat de Teatrul Național din Timișoara s-a încheiat cu un alt spectacol al Gianinei Cărbunariu selectat în eveniment, Tipografic majuscul (o coproducție Teatrul Odeon, dramAcum/Festivalul Internațional de la Nitra), avându-i în distribuție pe Cătălina Mustață, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu.
Actorii de la Teatrul Odeon din București au impresionat publicul jucând povestea de viață (adevărată) a tânărului Mugur Călinescu (28 mai 1965 – 13 februarie 1985), un puști care a fost urmărit de Securitate și care a murit în condiții grele. Avea doar 17 ani şi era elev la Liceul A.T. Laurian din Botoşani când, în septembrie 1981, a alertat organele de Securitate timp de o lună pentru că a scris pe ziduri şi panouri inscripții menite să provoace în oameni o reacție față de încălcarea flagrantă a tuturor drepturilor și libertăților cetățenești, față de situația dezastruoasă a economiei din acea perioadă. După ce a fost prins, a fost continuu chemat la Securitate. La doi ani după momentul septembrie 1981, Mugur Călinescu s-a îmbolnăvit de leucemie și a murit în anul 1985.
„Pe lângă documentele scrise în limbajul de lemn al aparatului opresiv al vremii (planuri de măsuri, note informative, note de analiză etc), în cele 200 de pagini ale dosarului nr. 738 privind „Elevul” sunt păstrate și declarațiile unui tânăr ce reușește să rămână fidel propriilor convingeri, în ciuda presiunilor Securității și a lipsei de solidaritate a celor din jurul său. Cred că tinerii au nevoie de modele pe care să le înțeleagă, iar Mugur Călinescu este, în acest sens, un model de atitudine necesar”, relatează regizorul piesei, Gianina Cărbunariu.
”Spectacolul mi s-a părut extrem de reușit și în principal mă bucur să văd direcția în care se îndreaptă dramaturgia românească. Am vrut să mă fac actriță, și chiar dacă m-am reprofilat, mersul la teatru mi-a rămas un obicei. Îmi place că pot vedea și alte trupe din țară jucând pe scenele noastre. Actorii au fost foarte buni astă seară, temele lor fiind ceva mai îndrăznețe decât înainte”, ne-a spus o doamnă din public. Au fost și voci care așteptau mai mult de la tânăra regizoare. ”Nu am fost convins de viziunea regizorală, mai ales că aveam alte așteptări. Eu știu povestea reală foarte bine și trebuie să spun că mai mult m-a impresionat atunci când am auzit-o relatată, decât astă seară. A fost un spectacol rece, s-a și râs la anumite secvențe, însă este vorba totuși de povestea unui tânăr care moare la o vârstă fragedă și deși cei vinovați s-ar fi găsit ușor, acest lucru nu se întâmplă. În schimb jocul actorilor mi-a plăcut”, ne-a spus un spectator trecut de prima tinerețe.
O tânără de 16 ani, Miruna – Ioana Popa, a venit la piesă ca să înțeleagă o altă dimensiune a existenței unui adolescent. Ea povestește că a aflat de FEST-FDR de la ora de Limba română, după care, într-o librărie din Timișoara a câștigat un bilet la o altă piesă care s-a jucat ieri, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, în regia lui Alexandru Dabija.
La Sânziana şi Pepelea, spectacolul semnat de Alexandru Dabija, publicul a fost invitat să redescopere copilăria teatrului românesc, acea naivitate hazlie, jucăuşă, care grăieşte însă multe adevăruri despre firea românească valabile şi astăzi; un text foarte teatral, cu potenţialităţi scenice, de joc.
Și tot ieri, evenimentul celor de la Green Hours! Un serial de teatru site-specific a fost un spectacol din trei episoade în care s-a râs cu lacrimi, s-a vorbit în ”limbaj Facebook” etc. Spectacolul a fost creat de dramAcum între ianuarie și martie 2013, ca intervenție culturală clandestină, cu scopul de a sprijini cel mai longeviv spațiu teatral independent din România, Green Hours 22 jazz cafe, în timp ce locația era închisă în urma unei încercări de preluare de către mafia barurilor din București.
Foto : Adi Pîclișan
Georgeta Petrovici