In sudul Banatului se circula ca acum 100 de ani – in frig, dar si in mizerie
Poate că acum 100 de ani se circula în siguranță și măcar era aerul curat. Cosmin, unul dintre cititorii noştrii fideli, a avut probleme în zona Oravița, mai exact la Potoc și fiindcă nu are mașină, a fost nevoit să călătorească cu microbuzele și autobuzele ce asigură serviciile de transport călători în zona respectivă. La terminarea călătoriei, ne-a trimis părerea dânsului și ne-a povestit prin ce au trecut cu toții.
,,Condiții de călătorie groaznice cu microbuzul ce face legătura între Slatina Nera – Potoc – Oraviţa – Reşita și retur. Mă refer aici la cursa care are plecare la ora 6:30 din Slatina Nera cu retur și plecare din autogara Reşita la ora 12:30. După ce că preţul unui bilet pe relaţia Potoc – Reşita este de 16 lei, călătorii sunt nevoiţi să suporte şi condiţiile insalubre din microbuz. Aflându-mă în microbuzul respectiv, după ce i-am spus părerea mea șoferului, mai mulţi călători sau plâns şi ei de faptul că dimineața, când copii merg la şcoală la Oravița de la Slatina Nera, Potoc, Socolari, Ilidia, Ciclova, sunt nevoiţi să stea în picioare, să se îngrămădească unii pe alții, copiii cu bătrânii care în proporție de 80% sunt bolnavi și merg la medic la Oravița sau la Reșița.
Din discuţiile purtate în spatele Gări din Oraviţa – locul de unde acesta pleacă, discuție dintre şofer și băiatul de la pompa ce alimenta microbuzul cu combustibil, a reieșit faptul că microbuzul are nevoie urgentă de schimbarea pneurilor întrucât, acestea sunt atât de uzate încât şoferul conduce cu teamă.
În plus, cu toate că este foarte rece dimineața și microbuzul este parcat peste noapte sub cerul liber, şoferul nu dă drumul nici la căldură şi pasagerii îngheţă de frig. Dacă pot face o glumă și cineva o mai gustă, bieții oameni se încălzesc ,,prin metoda îngrămădelii” – între ei, amestecat, copii, bătrâni și adulți fiindcă cu toții stau în picioare.
Și nu în ultimul rând, poate că cei ce se ocupă de siguranța călătorilor, ar trebui să se uite cum arată aceste microbuze la interior: lăsând la o parte mizeria și mirosul urât de vechi și îmbâcsit de îți întoarce nasul, praful ce plutește în interior și mirosul de gaze arse, rămâne problema mânerelor de la scaune care, în afara confortului, sunt elemente de susținere în caz de pericol. Ori- acestea sunt un pericol ele în sine. Ba mai mult, unele scaune nu au sezut, altele au spatarele rupte”.
Cu mulţumiri, alături de un grup de călători, Cosmin Negru.
