VIDEO Minunatia din Muntii Locvei -Rudăria – Singura rezervaţie mulinologică din România
Se spune că există un loc pe pământ unde, dacă rămâi peste noapte, dimineaţă te trezeşti întinerit. Acest loc este unic în această parte a Europei, este un adevărat simbol al dăinuirii tehnicii populare almăjene. Sunt morile pe apă de la Rudăria – azi Eftimie Murgu. În momentul de faţă, după bătăliile cu stihiile și forțele dezlănțuite ale naturii, la Rudăria au mai rămas 22 de mori, răsfirate pe o lungime de câţiva kilometri de-a lungul firului de apă al Rudăricăi. Un zvon fals spune că morile cu ciutură de la Rudăria ar fi în patrimoniul universal al umanității, UNESCO. Din păcate, este doar un zvon, s-a pornit o procedură de recunoaștere a ansmblului, dar lucrurile s-au oprit fiindcă trebuiau îndeplinite o serie de formalități și îndeplinte o serie de obligații. Satul ,,Morilor pe Apă” este atestat documentar din anul 1241, iar primele 8 mori sunt consemnate oficial în anul 1722.
O parte din aceste mori care alcătuiesc rezervaţia de azi sunt încă funcţionale, făina şi mălaiul obţinându-se şi azi prin aceleaşi metode seculare de măcinat. Gustul fainii măcinate la morile din Rudăria, este unic în lume, spun cei ce au mâncat mămăligă făcută cu făină de porumb de Rudăria. Boabele de porumb sunt strivite încet, nu în grabă ca la morile electrice, ci cu răbdarea apei care mişca roțile. Amestecul acesta sacru şi profan, săvârşit într-un timp mitic, dă un gust unic la mămăliga caldă turnată pe fundul de lemn şi servită cu brânză de oaie la musafirii care mai trec să vizitează morile sau alte obiective turistice de pe Valea AlmăjuluI. Această mămăligă obținută din faina măcinată la morile pe apă și amestecată cu brânză, nu are nevoie de o prezentare specială, gustul și mirosul fiind îmbietor. Nu știu pe nimeni să nu fi încercat și să spună că nu îi place.
Fiecare moară își are istoria și poveștile ei. Se spune că, dacă într-o noapte cu lună plină intri într-o astfel de moară şi ai norocul ca piatra morii să se învârtă invers, dimineaţa următoare constaţi că ai întinerit. Fiecare moară de pe Valea Rudăriei are propria poveste, numele arătând şi „năravul”.
Îndărătnica, macină greu şi este mai greu de stăpânit. În jurul acestei mori s-au născut multe poveşti ce dăinuie şi în zilele noastre. Fiindcă nu s-a putut așeza și construi altfel din cauza locului, apa vine pe erugă și lovește roata morii se învârtește invers sensului acelor de ceasornic, adică de la dreapta la stânga. De această moară se leagă și legenda întineririi și a jocului ielelor în nopți de Sânziene.
Roșoane, îşi are numele legat de povestea unui moş devenit vârcolac şi care, blestemat de o zână pentru că a ucis o fată, a trebuit să sape cu ghearele şi dinţii un tunel, drept pedeapsă pentru fapta sa.
Ţarina e lăturalnică şi măcina chiar în câmp- chiar aşa se pare, căci apa raului este ascunsă privirii.
Celelalte mori, au denumirea după rândaşii care macină la ele: Trăiloane, Firiza, Roșoane, Popeasca, Maxinoane…
Ultima moară de Valea Rudăriei cum te duci înspre munte, este Moara de la Tunel și este poate cea mai interesantă, deoarece a fost construită după o stâncă imensă la un cot de râu și apa vine printr-un tunel săpat în munte pentru a asigura alimentarea cu apă.
Dar, vorbele oricât ar fi ele de meșteșugite și frumoase, tot sunt sărace. Cel mai bine este să mergeți să vedeți cu ochii voștrii aceste minuni. Mai ales acum când odată cu venirea primăverii, apa se adună de pe dealuri și munți iar Rudărica este mai zburdalnică și spumoasă ca o șampanie la ceas de sărbătoare.
Un reportaj de Adi Neagu
