Protecţia pădurilor din parcurile naţionale Semenic – Cheile Caraşului şi Cheile Nerei – Beuşniţa se face după reglementări anacronice
Grupul Ecologic de Colaborare Nera, organizaţie nonguvernamentală, apolitică şi nonprofit (detalii pe www.gecnera.ro), a implementat în perioada 1 octombrie 2014 – 30 iulie 2015, în parteneriat cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş – Severin, proiectul de interes public „STOP tăierilor ilegale de arbori în pădurile din zona parcurilor naturale plasate în sudul Banatului”.
Deşi au trecut 11 ani de la înfiinţarea de administraţii pentru parcurile naţionale Semenic Cheile – Caraşului şi Cheile Nerei – Beuşniţa, principalul obstacol în a proteja şi conserva patrimoniul natural valoros al acestor parcuri, la nivelul cerinţelor de ţara membră a Uniunii Europene, continuă să fie lipsa unui plan de management aprobat de către Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor. Fără un plan de management regimul de protecţie şi conservare a naturii în cele 2 parcuri, care este reglementat în momentul de faţă prin „Legea 73/2015 de aprobare a OG 20/2014 pentru modificarea OUG 57/2007” nu poate fi implementat la nivelul cerinţelor UE, şi aceasta nu pentru titlul complicat al legii ci pentru faptul că fară un plan de management legea operează cu reglementări anacronice, anterioare statutului României de ţară membră a UE.
După integrarea României în Uniunea Europeană au fost făcute mai multe proiecte de plan de management pentru cele două parcuri dar de fiecare dată aceste proiecte nu au devenit acte oficiale de reglementare iar procesul de elaborare a fost reluat.
Principalul beneficiar al deficienţei de reglementare în acest domeniu este Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA, ale cărei structuri teritoriale îşi permit să autorizeze tăieri aprope oriunde în cele două parcuri iar principalul vinovat este Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor care nu este în stare să finalizeze procesul de aprobare a planurilor de management.
În mod concret în zona centrală a parcurilor, care include zonele de protecţie strictă şi zonele de protecţie integrală definite de Legea 73/2015, RNP Romsilva continua să recunoască doar ariile speciale de conservare incluse în Ordinul 552/2003, care reprezintă o suprafaţă foarte mică în raport cu zonele de protecţie strictă şi zonele de protecţie integrală propuse de consiliile ştiinţifice ale parcurilor, Academia Română şi alte foruri cu competenţe de necontestat în evaluarea patrimoniului natural care trebuie conservat.
În această situaţie administraţiile celor două parcuri acordă fără nici o remuşcare aprobări pe bandă pentru autorizarea de parchete de tăiere a masei lemnoase în zone propuse ca zone de protecţie integrală în viitoarele planuri de management invocând Ordinul 552/2003 şi faptul că parcurile nu au planuri de management legal aprobate de Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor.
Nu este exclus ca în momentul aprobării planurilor de management a celor două parcuri să nu mai fie mare lucru de conservat prin ele.
Doina Mărgineanu – Consilier pentru relaţii publice al GEC Nera.