Info CS
Sunt oameni care trec prin viața unui oraș și oameni care rămân pentru totdeauna în sufletul lui. Mircea Ioan Popa a fost unul dintre acei oameni.
Reșița pierde astăzi o parte din sufletul său. Mircea Ioan Popa, cel care a condus destinele orașului timp de 12 ani, în trei mandate consecutive, între 1992 și 2004, s-a stins din viață la vârsta de 90 de ani.
Odată cu plecarea sa, nu dispare doar un fost primar. Se închide o pagină importantă din istoria Cetății de Foc, iar generații de reșițeni pierd un om care a însemnat mult mai mult decât o funcție, un titlu sau o responsabilitate administrativă.
A fost un om al Reșiței. Un om care a cunoscut orașul nu doar din documente și rapoarte, ci de pe străzile sale, din cartiere, din întâlnirile cu oamenii și din problemele lor de zi cu zi.
Cei care l-au cunoscut își amintesc că, uneori, la ora cinci dimineața, Mircea Popa era deja prin cartiere. Nu aștepta ca oamenii să vină la Primărie. Mergea el către ei. Îi saluta, îi asculta, vorbea cu fiecare și nu făcea diferența între omul simplu și omul cu funcție. Avea modestia aceea rară care nu se învață și nu se poate mima. Era unul de-al nostru. Și a rămas așa până la capăt.
Înainte de a fi primarul Reșiței, a fost un om al industriei care a dat identitate acestui oraș. A condus UCM Reșița în calitate de director general, a cunoscut forța și mândria oamenilor care au călit oțelul și au construit renumele Cetății de Foc. Între 1977 și 1984, a fost și prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Municipal.
Apoi, în 1992, într-o perioadă extrem de dificilă, când România și Reșița încercau să-și găsească drumul după Revoluție, a preluat conducerea Primăriei. A câștigat trei mandate consecutive ca independent. Poate că aceasta a fost una dintre cele mai frumoase confirmări ale încrederii pe care oamenii i-au acordat-o: nu a avut nevoie de o apartenență politică pentru a fi ales, pentru că avea ceva mult mai important – respectul și încrederea reșițenilor.
Au fost ani grei, ani ai schimbărilor, ai încercărilor și ai marilor provocări. Dar au fost și ani în care s-au pus temelii pentru Reșița de astăzi. Iar numele lui Mircea Ioan Popa rămâne legat de această perioadă și de transformările orașului modern.
A iubit Reșița cu o dragoste care nu avea nevoie de declarații spectaculoase. O arăta prin prezență, prin implicare, prin felul în care își trăia responsabilitatea de primar. A fost un om care și-a înțeles orașul, care i-a cunoscut oamenii și care a știut că, dincolo de proiecte, cifre și hotărâri, o comunitate înseamnă, înainte de toate, suflete.
A fost un sprijin pentru mulți, un reper pentru cei care i-au urmat și un liant într-o perioadă în care Reșița avea nevoie, poate mai mult ca oricând, de oameni care să creadă în viitorul ei.
Astăzi, când vestea plecării sale ne îndurerează, parcă și Cetatea de Foc își pleacă fruntea.
Poate că undeva, pe străzile Reșiței, mai răsună pașii omului care își începea ziua înainte ca orașul să se trezească. Poate că, în amintirea celor care l-au întâlnit, încă se aude salutul său simplu și cald. Iar pentru cei care au trăit acei ani, numele Mircea Popa va însemna întotdeauna o vreme, un oraș și un fel de a fi primar.
Se sting oamenii, dar nu și ceea ce au clădit în sufletele celorlalți.
Cu Mircea Ioan Popa pleacă un martor al unei epoci, un om care a făcut parte din povestea industrială și administrativă a Reșiței, un primar care a purtat în suflet Cetatea de Foc și oamenii ei.
O parte din Reșița de ieri pleacă astăzi odată cu el. Dar ceea ce a lăsat în urmă, amintirile, respectul și locul său în istoria orașului, nu va putea fi luat de timp.
Și poate că acesta este cel mai frumos lucru pe care îl poate lăsa un om în urma sa: să nu fie uitat. Să fie pomenit cu drag. Să fie amintit nu doar pentru ceea ce a făcut, ci mai ales pentru felul în care a fost.
Drum lin spre lumină, domnule primar!
Reșița vă mulțumește pentru anii dăruiți, pentru dragostea purtată acestui oraș și pentru tot ceea ce ați însemnat pentru oamenii săi.
Iar atunci când ne va fi dor de Reșița de altădată, poate că ne vom aminti de dumneavoastră privind spre Stema orașului și spre locurile pe care le-ați străbătut în fiecare dimineață.
Pentru că unii oameni nu pleacă niciodată cu adevărat. Ei rămân în memoria unui oraș, în poveștile părinților noștri și în recunoștința generațiilor care vin.
Adio, Mircea Ioan Popa! Adio, primar de suflet al Reșiței!
Cetatea de Foc nu vă va uita!
Sursa foto: caon.ro
