Scrisoare deschisă despre sistemul medical din Oțelu Roșu

Bună ziua,
Stimați domni și doamne, stimați jurnaliști, apelez la ajutorul dumneavoastră fiindcă în România, ați rămas singura noastră speranță. În scrisoarea deschisă vreau să vă fac cunoscutele unele aspecte din ceea ce se numește la Oțelu Roșu ,,grija față de pacient și respectul față de om”. Vreau să precizez că nu sunt un reclamagiu, știu ce se spune despre exodul medicilor din România, din faptul că ,,nu sunt respectați suficient”, dar din păcate, unii medici nu știu nici dânșii să -și respecte pacienții. Nu vorbesc despre aspectul medical al problemei, mă depășește acest aspect. Spun doar ce am pățit eu și familia mea și la ce a fost nevoită să asiste fiica mea minoră.

Subsemnatul Nemet Viorel, domiciliat în Oțelu-Rosu Strada *******, bloc *, scara 2, ap ***, prin prezenta vă aduc la cunoștință următoarele aspecte ale vieții medicale din orașul meu, Oțelu Roșu.

În data de 22-06-2016 orele 12:20, m-am prezentat la Serviciul de Urgenţă al Spitalului orăşenesc Otelu-Rosu cu fiica mea Nemet Florentina Ionela pentru a i se acorda primul ajutor pentru o plagă la piciorul drept provocată de o căzătură cu bicicleta în centrul oraşului în data de 21-06-2016 în jurul orelor 19. Menţionez că fiind plecat din oraș, soția mea nu s-a prezentat cu fetița la spital imediat după incident. A cedat la lacrimile fetiței, dar venind acasă și realizând cât de gravă este situația, am plecat imediat cu fiica mea la serviciu de garda de unde am fost trimis către cabinetul doamnei doctor Lazăr Doina unde am aşteptat să fim primiți pentru ca fiica mea să beneficieze de o investigaţie de specialitate, asta – repet – în urma recomandării făcută de doamna asistentă de la UPU.

Am așteptat la ușa doamnei doctor Lazar Doina de la ora 12:20 și până la ora 13:30 când a ieşit doamna doctor la uşa spunând că ,,îmi pare rău, dar nu mai am program de consultaţii, am terminat pe ziua de azi”. Asta în condiția în care așa cum este afișat și pe ușă, programul era până la ora 15:00. I-am spus d-nei doctor de program și de faptul că fetița are nevoie de medic, de faptul că stau la ușa dânsei de mai bine de o oră şi în final trebuie să plec cu faţa acasă cu piciorul sângerând. Odată cu mine, au început să se revolte toţi ceilalţi pacienţi aflați la ușa cabinetului. Doamna doctor nici nu a vrut să stea de vorbă cu pacienții și treptele, spitalului doamna doctor a strigat că ,,să mergeți la Urgențe” . Fapt pe care l-am făcut, însă acolo, aceeaşi asistenta care fusesem înainte cu o oră și ceva, m-a trimis din nou la cabinetul doamnei doctor Lazar. La ,,urgențe” am fost refuzat categoric pe motiv că ,,fata nu este o urgență, că nu are ce să îi facă”.

Acest lucru m-a revoltat şi mai tare, mai ales că fetița sângera abundent. Atunci, din disperare, am făcut rost de un număr de telefon și am cerut ajutorul unui reporter de la un post de televiziune. Probabil că cineva a auzit discuția mea fiindcă imediat doamna doctor a fost informată despre ceea ce am făcut şi în câteva minute a apărut pe hol luându-le pe soţia şi pe fiica mea în Secţia de Chirurgie. Din păcate, fiica mea minoră, a trebuit să asiste la un adevărat circ făcut de doamna doctor Lazar Doina în momentul în care a aflat că eu am anunțat presa despre ce se întâmpla la Spitalul din Oțelu Roșu. Ba mai mult, în momentul în care doamna doctor se certa cu mine, s-a legat și de soția mea spunându-i fel de fel de vorbe- astea toate în timp ce o consulta pe fetiță și-i aplica tratamentul chirurgical. Nu i-a păsat o clipă ce acolo este un copil minor care îi vede comportamentul. Am replicat și eu și am criticat-o spunându-i tot ce am pe suflet reproșându-i că nu-și respectă pacienții și-i tratează ca pe proști, fără să le spună ce diagnostic au, ce proceduri medicale le aplică și că de fapt, nu există nici o comunicare între dânsa și pacienți.

Vreau să precizez că doamna doctor să crede stăpâna Spitalului orășenesc – un spital public, al statului și m-a ameninţat că nu voi mai fi niciodată primit acolo pentru că am avut curajul și i-am spus ce cred despre dânsa și felul în care tratează bolnavii.

După ce am plecat din spital, foarte supărat, am povestit cele întâmplate la mai multe cunoștințe şi astfel am aflat că nu eram singurul cu care s-a purtat în asemenea fel. Acest lucru m-a determinat să vă trimit această scrisoare deschisă ca oamenii să afle cu adevărat ce se întâmplă și cum sunt tratați pacienții la Spitalul Orășenesc Oțelu Roșu. În continuare vă ataşez câteva fotografii cu rana fiicei mele ca să vedeți de ce eram nevoit să ajung la medic, ca să puteţi face legătura cu cele spuse de mine. (ATENTIE LA IMAGINI NR.)

Mulţumesc şi sper să citească cine trebuie, să se ia măsurile corecte. Suntem pacienți, suntem oameni, plătim asigurări medicale și nu este corect să fim tratați ca niște condamnați.

Cu stimă, Nemet Viorel

Fiind o scrisoare deschisă, o publicăm ca atare și în cursul zilei de azi, vom încerca să obținem și un punct de vedere al doamnei doctor Lazar Doina.

Comentarii

comentarii