Stăm nepăsători pe o mină de aur, mii de peşteri din Banat stau uitate şi în nepăsare VIDEO

Se pare că autoritățile din Caraș Severin și mai ales, promotorii de turism și autoritățile locale, suferă de aceeaşi boală: nepăsarea. Stau cu bogăţiile la nas, stau cu fundul pe adevărate mine de aur, dar aşteaptă să vină alţii, mai ales străinii, să le explice cât sunt de frumoase, ce au sub nas şi să şi le descopere, la urma urmei.
Sau şi mai rău, atunci când cineva ar vrea să facă ceva, se loveşte de vidul legislativ sau de legislaţia ambiguă şi proastă care leagă eventualul investitor de mâini. Cel mai elocvent caz este cel al cascadei Bigăr din Cheile Minişului. A trebuit ca străinii să o descopere, să o laude şi să o mediatizeze şi ….cu atât s-a rămas. În continuare turiştii pot trece pe lângă ea fără să o observe fiindcă nu este marcată în nici un fel şi în continuare, acolo nu s-a mişcat un capăt de pai fiindcă legea parcurilor nu permite acest lucru. Autorităţile actuale nu au fost în stare nici măcar să-i copie pe ,,comunişti” care înainte de 1989 au amenajat acolo un popas unde turistul, după ce a urcat şi a văzut izbucul Bigăr- adică izvorul cascadei, după c a fotografiat şi s-a plimbat pe malul Minişului, a putut să se aşeze la o masă, să mănânce un păstrăv proaspăt la grătar adus de la păstrăvăria aflată de vreo 200 de metri, a putut să bea un suc sau o cafea ş apoi şi-a continuat drumul. Atunci s-a putut marca pe asfalt cu vopsea speciala ,,PARALELA 45 latitudine nordică”. Acum nu se mai poate. Îmi amintesc cum ne îngrămădeam cu toţii la geamul autocarului să prindem un asemenea marcaj – fiindcă mai exista unul pe E 70 in apropierea intersecţiei cu Mehadica. Eram supra încântaţi că ,,am trecut, sau am călcat, Paralele 45. Acum nici măcar acest lucru nu se mai face. InfoCs vine cu următoarea propunere: dacă este aşa de scumpă vopseaua necesară unui asemenea marcaj, noi, cei din redacţie, punem mână de la mână şi cumpărăm vopseaua necesară. Pun pariu că nu trebuie mai mult de 5 litri de vopsea clor-caucic. Aloo, domnii de la drumuri, se aude ?
Caraş-Severinul are un potenţial carstic şi turistic uriaş: peste 1.200 de peşteri explorate în zona Semenic- Cheile Caraşului şi altele peste 1.000 în Cheile Nerei şi Clisura Dunării. 700 dintre ele ar putea fi accesibile turiştilor, însă nici una nu este amenajată accesului turistic aşa cum ar trebui. Şi aici ne referim la o balustradă, poteci întreţinute, curent electric acolo unde se poate sau lămpi cu acumulatori. ,,Problema este că a vizita multe din aceste peşteri în situaţia actuală, este un adevărat risc. Accesul în ele nu este asigurat aşa cum ar trebui, ar trebui făcute investiţii în acest sens din partea comunităţii unde se află peştera. Acestea nu sunt păzite, nu sunt supravegheate şi sunt destui amatori de ,,suveniruri” aşa că anumite formaţiuni geologice şi carstice din peşteri sunt distruse” spune Cornel Sturza Popovici, preşedinte GEC Nera- cel mai puternic şi activ organism de protecţia mediului din partea de vest a ţării şi poate din România.
Numai că, şi legea blochează amenajarea peşterilor, nu doar nepăsarea autorităţilor. „Legislaţia e cumva ambiguă vis-a-vis de proprietarul terenului, deci şi de proprietarul peşterii. Fiind un gol subteran- nu există un proprietar clar asupra terenului. În acest caz, autorizaţiile de construcţie sunt mai greu de înţeles şi de digerat de anumite autorităţi”, spune Raluca Crăsta, director executiv al Asociaţiei Speologice „Exploratorii”.
Ca să poată pătrunde în peşterile accesibile neiniţiaţilor, amatorii pot apela la asociaţia de profil speologic sau la administraţiile parcurilor naţionale care efectiv fac voluntariat în acest domeniu. Ghidul, Jerry cum îi spun toți, se alege maxim cu un pachet de ţigări şi o bere, dacă le primeşte şi pe astea, dar el merge şi arată minunile din adâncuri curioşilor. Aşa cum este cazul de zeci de ani la Comarnic.
În schimb, autorităţile ar putea face bani frumoşi din această activitate. Să nu uităm că taxa de vizitare- acolo unde se percepe- şi ne referim la alte judeţe care chiar fac turism, este de minim 20 de lei de persoană. Spre exemplu, în Comarnic, sunt zile în care vin şi 200 de turişti şi de multe ori, nu are cine să-i îndrume dacă ghidul de la Iabalcea nu a fost anunţat sau nu ştie de sosirea lor.
Deci, ce facem cu turismul cărăşan? Încotro? Mai facem totuşi turism în Caraş Severin?

Comentarii

comentarii