Tradiția focului de lăsatul postului la Valeapai VIDEO
În unele zone din Banatul Montan, foarte puține, se mai păstrează o tradiție care nu se știe cum a ajuns în sat. Oamenii știu de foc, respecta tradiția, dar cu exactitate nimeni nu știe ce reprezintă și de unde vine. Cert este că înainte cu 7 săptămâni de Paște, la Valeapai se sărbătorește lăsatul postului sau lăsata secului. Este ultima zi, când se mai poate mânca “de dulce”, înainte de a începe unul din cele mai lungi posturi rânduite de Biserica Ortodoxă. Normal, ar fi ca în această zi să se mai consume doar lactate şi ouă fiindcă lăsata secului la carne a fost sărbătorită cu o săptămână înainte, a doua zi după ,,moșii de iarnă”.
După cum spune tradiția, de lăsatul postului masa trebuie să fie îmbelșugată. Gospodinele pregătesc cu 2-3 zile înainte cele necesare: ciorbă de pasăre, sarmale, friptură la cuptor și tot felul de prăjituri. Duminica la prânz, întreaga familia se reunește în casa bunicilor, la masă. E prima întâlnire din an a tuturor rudelor: bunici, părinți, copii, verișori și verișoare.
Pe înserat, copii, tinerii și bătrânii, ieșeau în fața porții, la colț de stradă sau în fața căminului cultural. Fiecare contribuie cu o scândură de lemn sau o roată de cauciuc pentru organizarea focului. Acum, se mai face foc doar seara în marginea satului, cu toate resturile rămase de peste iarnă şi tuleii din grajdurile animalelor. Din păcate, din dorința de a avea un foc cât mai mare, tinerii mai aruncă pe foc și cauciucuri.
Bătrânii spun că pe vremea lor, adică atunci când erau tineri, mergeau în cimitir pentru a strânge crucile de lemn vechi care erau căzute cu fața în jos. Urmau să fie arse în focul din seara de lăsatul postului, simbolizând astfel ,,încheierea scopului crucii”. Pe cele căzute cu fața în sus le puneau la loc.
După cum s-a învățat de la străbuni, e necesar ca evenimentul să fie însoțit de veselie, așa că se închină un pahar de răchie, de vin sau o bere. La foc se împărțeau plăcinte cu brânză. Oamenii speră ca prin foc și voie bună să cheme primăvara și să alunge spiritele rele. Dansează în jurul focului, iar cei mai curajoși sar peste jar. Copiii se joacă cu un băț aprins la un capăt și fac cercuri în aer. Gospodinele răşchie jarul pentru a avea multe cloști și mulți pui de găină. Despre tinerii care reușesc să sară peste acest foc, se spune că se vor căsători în anul care urmează.
Material realizat cu sprijinul lui Sebastian Danciu.