VIDEO Cu sapa în mână și copilul în port-bebe original, bănățencele au pășit peste istorie
Pragmatismul femeilor de la sat, mai ales a celor din Banatul de Munte, este dovedit încă odată prin crearea unui port-bebe din materialele avute la îndemână, materaile oferite de natură – de cele mai multe ori. Înainte ca modelele moderne și foarte scumpe să invadeze piața, ne referim aici la cele din import sau din vest – fiindcă înainte de 1989 nu prea vedeai prin România așa ceva, oamenii de la sat, le-au inventat pe cele din lemn de tei. În satele țărănești, în gospodărie, femeia româncă era un fel de ,,fabrică” sau mai exact, un fac-totum. De la muncile agricole și până la creșterea animalelor ori țesutul materialelor din cânepa, in sau lână, totul era făcut de mâna ei. Unde mai pui că pe lângă toate acestea, femeia era și mamă – de cele mai multe ori cu câte doi-trei copii în casă. Și fiindcă mai trebuie să se și deplaseze, nu putea lăsa copilul singur în casă. Așa că, a găsit o modalitate de-al avea mereu în preajmă, chiar și când se deplasa pe distanțe luni, la colibă sau la livadă ori pe câmpul cu bucate.
Așa a apărut port-bebele din lemn de tei: ușor, comod și foarte practic. În ziua de azi, am mai putea adăuga și ,,ecologic”. Materialul de construcție se alegea din trunchiul unui tei de minim 20 de ani, se rindeluia până la o grosime de maxim 5 mm după care se aburea și i se dădea forma specială: un oval lung de aproximativ 1 metru. Apoi, coșul obținut era tămâiat, stropit cu apă sfințită, era ,.,îmbrăcat cu poneve și lână ca să fie moale, i se atașau baierele din lână – obligatoriu cu roșu- și …era gata port-bebele. Și asta, de sute de ani, de când este satul și Banatul.
Acum, tendințele actuale oferă tinerelor mame tot felul de opțiuni pentru a-și transporta copiii sub diverse nume: marsupiu, baby carring sling sau port bebe, care mai de care mai colorate și mai scumpe, însă bănățencele nu au așteptat secolul XX pentru a cumpăra astfel de lucruri și le-au confecționat singure. Pentru că aveau multe lucruri de făcut în gospodărie, iar copii nu puteau fi lăsați singuri acestea construiau un leagăn din scândurică de tei pe care îl purtau pe spate ca pe un ghiozdan.
Astăzi, chiar dacă au la dispoziție toate aceste accesorii, femeile de la sat – și aici ne referim la Luncavița- încă nu au renunțat la leagănul tradițional din tei. Fie că le-au păstrat de la o generație la alta, fie că l-au achiziționat de la meșteri populari, leagănul de tei este folosit și azi și își dovedește în continuare utilitatea.
https://youtu.be/bD3Bb8jJAa8