VIDEO FOTO Gugulan cu car cu mere şi fără piaţa de desfacere, bătaie de joc-30 de bani kg de mere la Cornereva

Mere (5)Gugulanii, numele tradiţional al agricultorilor din Banatul Montan- mai ales din jurul Caransebeşului, erau vestiţi pentru căruţele lor pe care le umpleau în fiecare toamnă cu mere şi plecau în pusta Banatului pentru a le vinde. Dădeau mere și fructe și primeau la schimb grâne, mai ales grâu, dar și alte cereale. Astăzi „căruţele“ gugulanilor au ajuns direct în Germania, Polonia, Cehia sau Ungaria…şi se numesc TIR-uri de mare capacitate iar şoferii sunt polonezi, cehi sau unguri.
Gugulanii au ajuns să fie exportatori direcţi în UE chiar din faţa casei. Dar fac acest lucru la preţuri infime. Chiar dacă merele lor sunt certificate ca fiind curat biologice, preţul oferit pe un kg abia ajunge la 30 de bani, aceasta în timp ce un kg de mere de cultură, costă în magazin chiar şi cinci lei.
Anul acesta, producţia de mere a fost foarte bună în unele zone ale jrețului, cum ar fi Cornereva. Dincoace de Caranseneș, în zona Zlagna, merele au fost puține, în schimb s-au făcut prunele şi piersicile. Datorită tradiţiei ca fiecare gospodar să aibă propria livadă cu meri, satele din Banatul de Munte, gem la propriu de greutatea miilor de saci umpluţi cu mere şi aşezaţi în faţa caselor. Sunt familii care în acest an au avut producţii record de mere, de la 2000 de kg şi chiar până la 15- 16 tone. Alţii- abia câr să aibă pe iarnă la cămară
Cel mai mare bazin pomicol în care se cultivă mărul de livadă şi nu în plantaţii pomicole, este în jurul Caransebeşului, dar şi spre Cornereva sau Luncaviţa – Verendin. Este ştiut că celor din jurul Caransebeşului li se spun gugulani şi erau recunoscuţi în toată ţara pentru calitatea merelor pe care le vindeau la târg sau prin sate, toată iarna şi primăvara, direct din căruţele cu coviltir încărcate cu paie, mere şi pere.
Bogăţia şi varietatea acestui fruct a dat şi numele unor localităţi cum ar fi Măru, Crâşma sau Poiana Mărului. Cea mai mare calitate a acestor mere este aceea că sunt de tip bio, adică, nu s-a folosit în timpul vegetaţiei nimic artificial sau pesticide. Şi asta de când sunt ele liveyile pe locul lor. Singura intervenţie a omului este gunoiul de grajd sau păscutul oilor pe plaţ, tunderea şi văruitul pomilor. Acest aspect i-a atras pe oamenii de afaceri germani ca un magnet. Germanii au venit de pildă la Zlagna, au studiat terenurile, pomii şi au dat verdictul: calitatea superioară şi puritate biologică. Pomi care n-au văzut în viaţa lor fungicide sau pesticide.
Cu toate acestea, probabil şi datorită crizei economice mondiale şi mai ales, fiindcă nu există interes pe piaţa românească, preţul oferit la achiziţie de afaceriştii români, este foarte mic şi-i nemulţumeşte pe ţărani. Merele sunt colectate de firmele româneşti pe proprietatea vreo unui localnic sau pe marginea drumului. Din păcate, cel ce colectează oferă preţuri destul de mici pentru kg de mere, cam 20- 30 de bani pe kilogram. Pe o piaţă fără concurenţă- oamenii se mulţumesc şi cu acest câştig- cu toate că spun că nu îşi scot nici măcar munca pentru recoltarea şi transportul merelor de pe dealuri spre sat. Alţii, nu vor să renunţe la munca lor aşa de uşor, culeg merele, le sortează şi un membru al familiei stă toată toamna şi iarna la piaţă pe la Timişoara, la Caransebeş sau la Reşiţa. Un asemenea caz am întâlnit la Cornereva. Fructele cele mai frumoase pleacă spre piaţă unde vânzător este tata-socru iar celelalte, la butoi pentru răchie. Acum, cu banii strânşi, oamenii se gândesc să achiziţioneze o instalaţie de stors şi îmbuteliat suc natural de mere. Trebuie spus că în tot judeţul Caraş Severin, dar nici în Mehedinţi sau Hunedoara, nu există nici o intreprindere care să colecteze şi să prelucreze merele româneşti.
În aceste condiţii, nu este de mirare că pomii gem de greutatea merelor neculese ce ajung în final pe jos şi de acolo în ţărâna din care au venit. Alţi agricultori nemulţumiţi de preţul de achiziţie, preferă să folosească merele pe post de nutreţ pentru animale. Ei spun că le pică mai bine şi le este mai ieftin să dea la vaci şi porci merele care au măcar vitamine şi alte substanţe şi care nu-i costă nimic, decât să plătească 70 de bani pe kg de tărâţe şi care nu au calorii şi nu ţin de foame.
Gugulanii încă suferă că nu mai pot vinde merele la Caransebeş, în alte condiţii. ŞI unde mai pui că aici a existat singura fabrică de suc de mere din Banatul Montan, dar care s-a privatizat, s-a reprofilat pe îmbutelierea de Coca-Cola şi Fanta iar mai apoi a fost închisă definitiv şi vândută la fier vechi. Primarul Marcel Vela a discutat acest aspect cu mai mulţi intreprinzători în domeniu sucurilor naturale şi se pare că, în curând, gugulanii vor avea din nou unde să-şi dea producţia de fructe.
Toamna este blândă, dar căldurile de acum miros puternic de tot a iarnă cu omăt mare- fiindcă după asemenea călduri, vin întotdeauna frigul şi zăpada. Căldura a grăbit fermentarea fructelor şi în scurt timp în Cornereva, Teregova, Rusca, Domaşnea, Ilova, Vârciorova sau Zlagna ori Brebu, vor fi pornite cazane pentru producerea răchiei de măr- ţuica tradiţională de Banat pe lângă cea de prună. Merele ce nu se vând, sunt puse la fermentat în căzi din lemn de sute de litri şi în scurt timp, peste dealurile gugulanilor va mirosi a răchie proaspătă şi nouă din măr.

Comentarii

comentarii

One thought on “VIDEO FOTO Gugulan cu car cu mere şi fără piaţa de desfacere, bătaie de joc-30 de bani kg de mere la Cornereva

  • 25 octombrie 2013 la 8:56
    Permalink

    Statul le cumpara cu 1 leu…en gros. Au specificatia tehnica trebuie sa aibe nu stiu cat in diametru..

Comentariile sunt închise.