VIDEO FOTOGALERIE Cea mai veche linie ferată monument din țară: Oravița- Anina, in pericol de moarte

După cum spun reprezentanţii proprietarului- Societatea Naţională CFR SA, scoasă la licitaţie pe Bursa Română de Mărfuri, la sfârşitul lunii octombrie a anului trecut, linia de cale ferată Oraviţa-Anina nu a avut nici un ofertant. Punct. Adică, în România, absolut nici un operator în turism nu are nevoie de Semmering-ul românesc.
Conform procedurii, licitaţia a fost reluată în ziua de 29 mai a acestui an. Durata de valabilitate a contractului de inchiriere este de 4 ani, iar criteriul de atribuire va fi pretul cel mai mare. Termenul limita pentru depunerea ofertelor a fost 29.05.2013, ora 09.00, deschiderea acestora făcându-se in aceeasi zi la ora 10.00, la sediul Bursei Romane de Marfuri. Ofertele se puteau depune pentru una sau mai multe sectii de circulatie. CFR a scos la licitatie in total 15 sectii neinteroperabile din toata tara. Cele de pe raza sucursalei teritoriale Timisoara sunt: Oravita-Anina, Caransebes-Boutari, Hateg-Subcetate.
CEi de la CFR au spus că ,,Inchirierea unor parti din infrastructura feroviara neinteroperabila reprezinta unul din angajamentele incluse in programul de eficientizare a sistemului feroviar, care vizeaza reducerea cheltuielilor si a activitatilor neprofitabile”,
Semmeringul Banatean sau românesc, cum i se mai spune, calea ferata Oravita-Anina a fost data in folosinta in 25 noiembrie 1863 pentru transportul de marfa si in 18 noiembrie 1869, pentru cel de persoane. Constructia ei s-a facut in perioada 1861-1863 iar prima cale ferata montana din Romania ofera si cele mai spectaculoase peisaje din Muntii Aninei. Are o lungime de 33 de kilometri si cuprinde 14 tunele si 10 viaducte. Unele tuneluri sunt cele mai vechi folosite in Europa și au fost săpate cu dalta, ciocanul târnacopul sau cu ciocanul de piatră. Dinamita nu fusese încă inventată.
SE pare că din nou, nici un operator economic nu s-a arătat interesat de închirierea pe o durată de patru ani a liniei de cale ferată Oraviţa-Anina. Dacă la Bursa Română de Mărfuri, nu s-a primit nici o ofertă pentru închirierea secției CF Oraviţa – Anina, Compania Naţională va relua probabil licitaţia, acesta fiind un angajament inclus în programul CFR de eficientizare a sistemului, care vizează reducerea cheltuielilor şi activităţilor neprofitabile. Printre obligaţiile prevăzute în contractul de închiriere se află şi preluarea şi păstrarea, de către operatorul economic care ar fi câştigat licitaţia, a personalului CFR existent.
În prezent, pe secţiunea Anina-Oraviţa îşi desfăşoară activitatea 77 de persoane iar numărul curselor între cele două orașe este în număr de două pe zi: dus- întors însemnând patru drumuri. Traseul este în mare suferință, călători sunt prea puțini- undeva la maxim 5 pe cursă şi din această cauză, datorită problemelor financiare, există pericolul desfiinţării traseului feroviar. Asta înseamnă automat MOARTEA unui traseu turistic feroviar unic în România, a celei mai vechi căi ferate din România. Lucrurile sunt foarte încurcate, intenţii bune sunt, dar …cam atât. De promisiuni este plin podul, în campania electorală aproape toţi candidaţii cărășeni au bătut monedă pe această temă şi…..cu atât am rămas. Ba mai rău chiar- a mai fost anulată o cursă din cele trei existente. Sâmbăta și duminica este anulată ultima cursă. Costul unui drum este de 5,20 lei iar grupurilor organizate, mai mari de 10 persoane, li se pot aplica reduceri la casierie.
În urmă cu doi ani, am participat la o campanie lansată pe fb pentru salvarea liniei. Era în mare pericol. Zeci de oameni au răspuns atunci campaniei și au fost prezenți în gara Oravița. Fiindcă totul se petrecea în împrejurări similare, voi reedita materialul realizat anul trecut fiindcă din păcate, este mai actual ca niciodată. Se aude că ar fi ceva semnale din partea Consiliului Județean, că se dorește implicarea, dar cum în România de la vorbe la fapte este o cale așa de lungă, nu credem până nu vedem. Tot așa s-a vorbit de Semenic, de Muntele Mic, dar calea de la vorbe la fapte se dovedește așa cum am mai spus: f f f foarte lungă.

Despre calea ferată Oraviţa Anina, ori şi când se poate vorbi numai la superlativ: monument istoric, prima cale ferată construită în România, calea ferată la cea mai mare înălţime, tunele au fost săpate manual cu dalta şi ciocanul încă înainte de se fi inventat dinamita, înconjoară muntele de două ori şi jumătate, diferenţa dintre punctul de plecare Oraviţa şi cel de sosire de la Anina, este de 333 de metri, vagoanele şi locomotiva sunt de construcţie specială având ecartament normal, şi multe- multe altele. Ea  a fost construită pentru ca vagoanele cu huilă şi antracit din minele de la Anina să poată ajunge la Oraviţa iar de aici mai departe la portul de la Baziaş de unde era încărcat în vapoare şi trimis la Viena şi în tot Imperiul Austro-ungar.  Şi cu toate acestea, în ultimii ani, odată cu închiderea mineritului în Munţii Aninei, ea a cam început să fie dată uitării.

Cea mai veche cale ferată din ţară şi una dintre cele mai frumoase, din punct de vedere arhitectonic, din Europa, a fost readusa la viaţa de zecile de turişti din acest sfârşit de săptămâna. Unii au sosit din Timişoara, alţii chiar de la Bucureşti, dar nu au lipsit nici cei de peste hotare. Este de la sine înţeles au fost turiştii veniţi de la Reşiţa sau din alte localităţi limitrofe.

ŞI totuşi, şefii de la Bucureşti ai CFR-ului care habar nu au ce posedă sau ce au în ogradă, au pus la un moment dat în discuţie închiderea traseului. Adică, a căii ferate. Zvonul că CFR-ul vrea sa închidă linia Oraviţa – Anina, i-a făcut pe cei ce-l cunosc, sau măcar au auzit de acest traseu, sa vina de atunci în număr destul de mare la Oraviţa. Totul a culminat anul trecut când înarmaţi cu camere video şi aparate foto, peste 200 de turişti au umplut doar într-o singură zi cele doua vagoane ale garniturii care străbate Semmeringul Banaţean- aşa cum i se mai spune.

Peisajul de vis i-a lăsat pe toţi cu gura căscata, admirând paleta de culori a munţilor şi dealurilor.

Ca niciodată, mecanicii au fost încântaţi şi mândrii ca au muncit aşa cum făceau şi în urma cu vreo 15 ani, când aceasta linie era circulata de cinci garnituri de tren, pentru minerii de la Anina, Ciudanoviţa, Lişava sau călătorii ce circulau între cele doua oraşe.

Fiindcă la momentul construcției dinamita nu fusese încă descoperită, tunelurile au fost săpate în piatra dură cu târnăcopul, dalta şi ciocanul iar inginerii austrieci constructori ai timpului, au executat adevărate lucrări de artă de inginerie industrială. Calea ferată înconjoară de două ori muntele iar hăurile ce se deschis sub ferestre iţi fac sufletul să tresară.

Viaductele au fost construite manual de către meşterii pietrari aduşi din Italia. O mare parte din ei au rămas în Banat, urmaşii lor trăind şi acum în sate cum ar fi Brădişor sau Ciudanoviţa.

În zonă trăiesc herghelii de cai sălbăticiți iar apariţia lor în apropierea căii ferate a devenit ceva obişnuit toamna. Ei se apropie de om pentru a se feri de haitele de lupi care le dau târcoale.

Şi staţiile Oravița și Anina, sunt la rândul lor monumente istoric- aşa cum de altfel este declarat întreg traseul de la Oraviţa şi până în vârful muntelui.

Şeful de tren, Ilie Damian, spune că ,,sunt turişti mai mult sâmbăta şi duminica, dar trebuie făcut mai mult pentru promovarea ei. Poate că nişte programe de vizitare în sistem organizat ar fi cele mai potrivite”.

Liviu Enache, ceferist de o viaţă , ştie foarte multe despre calea ferată şi istoria ei. ,,Acesta este Semeringul bănăţean, dar nu este promovată aşa cum ar trebui”. Spune despre linie, despre caracteristici, ştie foarte multe, spune despre lucrurile care o fac unică: ,,tunelurile sunt făcute manual în 1863, aceasta înainte de descoperirea dinamitei”.

Ion Goga, primarul oraşului Oraviţa, spune că ,,am venit cu nepoţelul, este multă agitaţie astăzi, ar fi bine să fie zilnic câte un grup. Atunci poate că nu s-ar mai discuta despre închiderea liniei”.

Ludwis Werner, un tânăr de 22 de ani, vine tocmai din Austria. El spune că „Eu locuiesc în Viena şi am aflat de pe facebook şi de la prieteni ca SNCFR doreşte să închidă acest traseu, atât de frumos. Este ceva unic, am citit şi m-am informat despre această cale ferată, dar nu credeam ca este chiar atât de frumoasă. Eu am vizitat şi Semmeringul, dar, aici este totul mai natural, mai virgin. Le voi povesti şi prietenilor mei despre ce am văzut aici, la Anina.”

,,Ştiu din cărţi şi de pe net că este o diferenţă de nivel de 333 de metri între punctul de plecare de la Oraviţa şi cel de sosire de la Anina. Face două ore şi zece minute până la destinaţie şi sunt 14 tunele şi 10 viaducte” spune Marius Cârnu, elev în clasa a VIII a la o şcoală din Reşiţa. Împreună cu alţi 45 de colegi, a venit special pentru o excursie cu trenul.

,,De caii sălbatici am auzit numai în filmele vechi americane. Nu credeam că voi ajunge să-i văd cu ochii mei cum zburdă prin pădure şi alergă pe dealuri. Am făcut peste 300 de fotografii şi recomand că toată inima acest traseu artiştilor fotografi. Este ceva unic” spune Mircea Piperiu, artist fotograf.

Trenul intră în tunele, trece peste viaducte, iar imaginile din pădure cu linia şerpuind pe dealuri sunt de nedescris. Linia trece printre munţi, se vede hăul sub şine şi sunt nenumărate locuri prin care trenul pare că abia se strecoară. Un tunel este săpat manual, scrie pe el ,,manual tunel”. De la Ciudanoviţa din gară, se vede pe unde va urca linia. Sunt lucrări incredibile, trenul trece pe buză de prăpastie, urcă munţii, gări micuţe ca din poveste rămân  pe traseu. În apropiere de Marila apar şi turmele de cai sălbăticiți. Sunt caii locuitorilor din cartierul Brădet al Aninei. Pasc pe dealuri, alţii au intrat prin pădure. Acum este toamnă şi de frica lupilor se apropie de calea ferată, de om.

Trenul intră în Anina, se mai vede turnul de la fostul puţ al liftului, mina este în paragină. În faţă apare clădirea gării- şi ea monument istoric. Din păcate tot mai pustie şi în curând în moarte clinică dacă CFR va închide linia.

Comentarii

comentarii