VIDEO Părintele Nicoară, părintele sufletelor, se odihneşte în faţa altarului privegheat de reşiţeni

Părintele inimilor și al sufletelor ce aveau nevoie de ajutor sau mângâiere, a ajuns acasă. Nu în locința sa așa cum și-ar fi dorit, ci, în mijlocul bisericii albe și luminoase pe care a ridicat-o cu ajutorul multora de la firul de iarbă și până la crucile ce zgârăiesc norii.
Părintele Nicoară, s-a întors în Reșița lui dragă, alături de enoriașii cu care a format o familie de-a lungul atâtor ani și ani.
Trupul neînsufleţit a fost adus de la Timişoara astăzi la prânz şi depus în mijlocul bisericii în faţa altarului, a uşilor împărăteşti pe care părintele ieşea cu sfintele taine, cu anafura şi sfânta împărtăşanie. Acum, părintele Nicoară stă în faţa uşilor altarului a cărui prag nu-l va mai trece niciodată. Un sobor de preoţi alături de protopopul Berbentia au slujit în jurul catafalcului slujba vecerniei, slujba liniştii şi a împăcării cu noi înşine. Biserica- catedrala a fost neîncăpătoare pentru sutele de credincioşi. Exact cum a fost şi la slujba de Înviere din luna mai când părintele a slujit pentru ultima dată ceremoniile pascale. Acum, sfinţia sa aşteaptă la porţile raiului întâlnirea cu Cel atotputernic în mâinile căruia şi-a pus sufletul din tinereţe.

Biserica albă şi măreaţă a primit la ceas de seară o poleială ireală parcă. Lumina soarelui de asfinţit a aurit turlele apoi, încet-încet, culoarea s-a transformat într-una ireală, un roz angelic, un roz de nevinovăţie pe albul lucitor al peretelui turlelor. Aceste imagini le puteţi vedea şi în materialul nostru video.
Mulţi au fost cei care s-au perindat prin faţa sicriului pentru un ultim salut, pentru o ultimă vorbă de regret şi părere de rău transmisă celui care nu mai poate să răspundă. Pe fiecare îl leagă câte o faptă bună de părintele Nicoară. Nu degeaba i se spune încă ,,părintele sufletelor”. Unora le-a botezat, pe alţii i-a cununat, pe mulţi i-a spovedit şi împărtăşit, le-a sfinţit casele şi le-a dat binecuvântare. A avut mereu o vorbă bună, o vorbă spusă deschis, cu voioşie, din inimă- vorbă ce mergea imediat la inima celui ce asculta.
Acum, acum s-a lăsat tăcerea şi părintele Nicoară tace. Se odihneşte părintele nostru drag. Vorbeşte probabil cu mulţi cei care au fost petrecuţi de el pe ultimul drum. Acum, dragul nostru părinte doarme. A scăpat de suferinţă şi de durerea care rău l-au chinuit în ultima perioadă. Cu toate că este noapte, credincioşii se perindă pe rând în jurul catafalcului şi stau la priveghi aşa cum se cade la români şi la bănăţeni. Oamenii aprins o lumânare, privesc cu durere sicriul şi fiecare se aşează pe un scaun. Capul cade în piept şi pe obrazul tânăr sau brăzdat de plugul anilor, curge o lacrimă ce se uneşte în barbă cu alta şi cad peste mâinile încrucişate a rugăciune pentru cel ce a fost dragul părinte Nicoară.
,,Dumnezeu să îl ierte pe îngerul meu. A plecat tămăduit după o suferinţă crudă de o lună de zile. Tatăl meu slujeşte în ceruri în reverenda albă alături de Părintele Arsenie. Miercuri 19 iunie, la ora 10 începe Sfânta liturghie iar de la ora 12, tatăl meu ca fi înmormântat în curtea Catedralei”. Cuvintele pline de durere au fost lăsate de fiul părintelui Nicoară în dedesubtul articolului din InfoCs.
Cuvintele sunt puţine, sunt seci şi sună ireal atunci când vorbeşti la trecut de cei dragi.
Dumnezeu sa îl odihnească în pace şi linişte.

Comentarii

comentarii