VIDEO Țara Morilor de apă de la Rudăria, locul în care timpul este măcinat odată cu mălaiul
Ca şi în urmă cu sute de ani, şi în prezent, la Rudăria în Banat, localnicii îşi pregătesc făina de mălai şi de grâu la morile de apă cu ciutură, mori mai vechi decât satul şi cu care fiecare s-a pomenit. Daca mergi în Banatul Montan şi o iei de la Reşiţa înspre Anina şi de acolo către Bozovici, ajungi la locul unde se intră în Ţara Morilor pe apă, zona Rudaria – cea mai întinsă zona mulinologică de acest fel din Europa.
Complexul are o valoare etnologică şi antropologică deosebită, o valoare istorică şi arhitecturală de prim ordin, fiecare moară din cadrul său fiind un monument de arhitectură, de civilizaţie populară. Localitatea Rudăria, azi Eftimie Murgu, este situată în Depresiunea Almăjului, la aproximativ 20 de km de Bozovici şi 40 de Anina. Complexul mulinologic de la Rudăria, este cuprins de ani buni în patrimoniul UNESCO.
Pe Valea Rudăriei din comuna cu acelaşi nume, dar schimbat cu al cărturarului Eftimie Murgu- important cărturar şi revoluţionar paşoptist local, de sute de ani, s-au păstrat 22 de mori cu ciutura – adică, roata orizontala cu cupe radiale. Până în anul 1955, aici au existat peste 40, dar restul au fot distruse de inundaţiile de atunci. Aşezate pe cursul râului- asemenea unei salbe de mărgăritare de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, în sat şi în afara satului, morile sunt valorificate şi în prezent.
Construcţiile de adăpostire ale morilor sunt din lemn, acoperite cu şiţă, iar instalaţiile au acelaşi principiu tehnic, constructiv şi funcţional- turbina cu apă. Se spune ca Ţara Morilor din Banat a fost întemeiată de daci.
Cele 22 de mori sunt deţinute în devalmaşie, un fel de tovărăşie la fel ca strungile de oi şi păşunile. La fiecare moară sunt asociaţi între 15 si 25 de proprietari, fiecare cu rândul sau rândurile lui. Un rând mare înseamnă o zi şi o noapte- un rând mic – doar o zi sau o noapte. Nimeni nu plăteşte nimic, iar cheia veche si imensă, se tine la “şeful morii”.
Fiecare moară are numele ei. Una se numeşte ,,Îndărătnica de mijloc” fiindcă pietrele se învârt de la stânga la dreapta, invers. Maica Solomia, ghidul meu, localnică de când se știe a Rudăriei, spune acest lucru, despre rândaşi şi mori într-un fel aparte. La 80 de ani, se miscă precum la 40 și cunoaște fiecare istorie și poveste a fiecărei mori și a fiecărui loc în parte.
Zona este asaltată de turişti din toată lume, dar din păcate în zonă nu există nici măcar o pensiune turistică. Dacă te tocmeşti cu localnicii, găseşti un pat în soba a bună de la drum -cameră curată pregătită special pentru aşa ceva. Bunul simţ şi respectul faţă de musafiri este aşa de dezvoltat încât de cele mai multe ori, localnicii nu percep nici un ban de la turişti. Dacă vrea omul să lase un ban- ebine, dacă nu- e bine și așa. Casele sunt mari şi camere sunt destule pentru a primi turişti.
Cheile Rudăricăi pe care sunt aşezate cele 22 de mori, sunt de o frumuseţe care te lasă fără grai. Fiecare moară în sine este o destinaţie turistică.
De sute de ani, morile de la Rudăria sunt păzite de Adam şi Eva, două stânci cu siluete de om, stânci emblematice ale Banatului și care privesc de la înălțimea lor Valea Rudăriei și pe rândași mergând la morile lor de sute de ani. Morile macină încet mălaiul, macină timpul, macină viața omului, macină anii, anotimpurile, lunile, săptămânile, zilele, orele, minutele și secundele precum făina ce se scurge fină din uium. Trece timpul, trece viața și trec și oamnii. Doar morile de la Rudăria rămân să macine în continuare timpul.
