Vopsitul biologic al ouălor de Paște cu plante pentru culori naturale VIDEO
În Banatul Montan, ziua de vineri din Săptămâna Mare este dedicată unei singure operaţiuni: vopsitul ouălor. Alții, le vopsesc joia. Câte bordeie, atâtea obiceiuri. Fiindcă Vinerea Neagră este mare sărbătoare, gospodinele bănăţene nu fac nimic altceva în afară de a vopsi ouăle. Eventual se mai poate face crema pentru prăjituri, sau, se mai pot face sarmalele, se bat şniţelele şi cam atât. Focul se aprionde în cuptor abia seara, dupa ora 16. Alții, le fac sâmbăta dimineața, când toata familia este acasă.
La prima vedere, acest lucru se face foarte uşor în ziua de azi: mergi la magazin, cumperi vopseaua- un fel sau mai multe din multitudinea de tipuri câte se găsesc în comerţ, mergi acasă şi vopseşti ouăle şi gata. Asta dacă nu cumperi ouăle gata colorate de la magazin.
Numai că, în satele de la poalele munţilor, mai sunt familii care duc din generaţie în generaţie secretul vopsitului de ouă de Paşti cu culori naturale.
Astfel, pentru galben se foloseşte rostopasca, pentru roşu – zeama de sfaclă rosie, rădăcina de scumpie şi cojile de ceapă roșie pentru rosu- maroniu, pentru verde – ştevia, urzica şi zeama de spanac. Apoi, culorile se pot combina între ele: galben cu verde – dă albastru, galben cu roşu şi verde – dau culoarea mov şi exemplul poate continua. Acum, a apărut în peisaj și curcuma pentru galben – muștar și șofranul pentru un galben mai intens.
Totul depinde de priceperea şi secretele pe care le ştie gospodina. Cu plantele este simplu, mai problematic este cu proporţia şi cantitatea. Să nu vă așteptai la culori strălucitoare, extraordinare. Nu; sunt culori simple, mai terne, dar frumoase. Încă o ,,șmecherie”: încercați să fierbeți ouăle doar în coji de ceapă. Culorile vor fi roșiatice spre maroniu, dar puteți să le fceți ,,cu flori si frunze,, cu ajutorul ciorapului. In afara de culoarea deosebită, ouăle primesc și un gust special de la cojile de ceapă. Și încă ceva – galbenul nu obține prea ușor, sau nu este prea frumos. Nu vă necăjiți, procedați ca Anișoara, le-a băgat în zeama de sfeclă și au ieșit superbe.
Ca de obicei, gazdă și gospodină ne-a fost Anișoara Beța din Goruia. Anișoara este păstrătoarea multor tradiții și obiceiuri din bătrâni pe care le transmite mai departe generațiilor următoare. Cea mai bună elevă este nepoata sa, Andreea care toată ziua este pe lângă Anișoara.
