Info CS
Unde este responsabilitatea celor care ar trebui să-l întrețină? Ziua de 1 Noiembrie este marcată în calendarul catolic ca Ziua Tuturor Sfinților, una dintre cele mai importante sărbători ale anului. Este ziua în care îi comemorăm pe cei trecuți în neființă, iar cimitirele catolice se umplu de rudele celor decedați, care vin să îngrijească mormintele, să așeze coroane și flori și să aprindă candele. În Banat și în Ardeal, această sărbătoare este cunoscută și sub numele de Ziua Iluminației.
Numai că, în acest an, reșițenii care vor merge în Cimitirul 2-3, situat deasupra Muncitorescului, vor avea parte de o imagine dezolantă. Cimitirul a fost mistuit de flăcări, de jos, din vale, până sus, la marginea drumului de centură. În locul florilor, al coroanelor și al lumânărilor aprinse în memoria celor dragi, oamenii vor găsi morminte înnegrite și cruci distruse.
Pompierii au luptat ore întregi pentru a stinge incendiul, însă flăcările, alimentate de vegetația înaltă și necosită, au distrus tot ce le-a ieșit în cale. Au ars coroanele de pe mormintele mai recente și cele așezate la cruci, candelele și, cel mai grav, crucile din lemn și cele din tablă. Multe dintre acestea au fost doborâte sau distruse de foc.
Dar dincolo de pagubele provocate de incendiu, rămâne o întrebare firească: cine răspunde pentru starea în care a ajuns acest cimitir? Cimitirele nu sunt spații pe care administrația locală să le ia în seamă doar atunci când se apropie sărbătorile sau când apar reclamații. Ele trebuie întreținute permanent, iar cosirea vegetației, curățenia și prevenirea situațiilor de risc ar trebui să fie activități de rutină, nu măsuri luate prea târziu.
Dacă întreținerea cimitirului intră în responsabilitatea Primăriei sau a serviciului care îl administrează, atunci este legitim să ne întrebăm de ce vegetația a ajuns atât de înaltă și dacă au fost luate măsurile necesare pentru prevenirea unui asemenea dezastru. Un cimitir lăsat în voia buruienilor nu este doar o problemă de aspect, ci și un potențial pericol pentru morminte, cruci și pentru memoria celor care își odihnesc aici sufletele.
Este greu de acceptat ca oamenii să vină să-și cinstească morții și să găsească în urma unui incendiu locuri de veci devastate, coroane transformate în cenușă și cruci distruse, în condițiile în care întreținerea corespunzătoare a spațiului ar trebui să fie o obligație constantă a celor responsabili.
Respectul față de cei trecuți în neființă nu înseamnă doar ceremonii și cuvinte frumoase, ci și grijă, curățenie și responsabilitate. Iar această responsabilitate nu poate fi lăsată exclusiv pe umerii familiilor care își îngrijesc mormintele celor dragi.
Reșițenii au dreptul să știe dacă acest cimitir a fost întreținut corespunzător, când a fost cosită ultima dată vegetația și ce măsuri au fost luate pentru prevenirea incendiilor. De asemenea, se impune clarificarea responsabilităților și stabilirea măsurilor prin care un asemenea incident să nu se mai repete.
Pentru că un cimitir nu este un teren oarecare. Este un loc al memoriei, al durerii și al respectului. Iar cei care au datoria să-l administreze nu ar trebui să-și amintească de el abia după ce focul lasă în urmă distrugeri.
