Info CS
Reșițenii care vor ajunge în Cimitirul 2-3, situat deasupra cartierului Muncitoresc, vor găsi încă urmele incendiului de vegetație din luna septembrie. Flăcările au cuprins o mare parte a cimitirului, de jos, din vale, până aproape de drumul de centură, distrugând câteva coroane, candele și cruci vechi din lemn sau tablă. Nu trebuie omis faptul că acesta este unul dintre cele mai vechi cimitire ale orașului, practic de la sosirea coloniștilor în Reșița Montană. Din această cauză, foarte multe morminte sunt într-o stare de semi abandonare sau chiar abandonate. Multe construcții s-au surpat, altele au fost înghițite de pământ, cert este că cimitirul arată dezolant. Motivul: nu mai are cine să le îngrijească. Acolo sunt îngropate câte două sau chiar trei sau patru generații de reșițeni – cei care au locuit în zona Muncitoresc mai ales. Urmașii nu mai sunt – fie li s-a stins neamul, fie au emigrat în Germania.
Pompierii au intervenit ore întregi pentru stingerea incendiului, iar intervenția lor a limitat extinderea focului în unele zone. Monumentele funerare din piatră și marmură au rămas, în general, neafectate, deși cenușa s-a depus temporar pe suprafața lor.
În urma incendiului, mai mulți reșițeni și-au exprimat nemulțumirea față de starea vegetației din cimitir și au reclamat faptul că iarba nu fusese cosită peste tot. Nemulțumirile aparținătorilor sunt de înțeles, însă situația trebuie privită și prin prisma condițiilor dificile în care se desfășoară lucrările de întreținere.
Administrarea cimitirului revine Primăriei, iar conform graficelor de lucrări, vegetația fusese cosită parțial, în mare parte, cu câteva zile înainte de incendiu. Cimitirul 2-3 este însă unul dintre locurile în care întreținerea presupune eforturi considerabile. Terenul este puternic înclinat, brăzdat de râpe și ogașuri, iar în numeroase zone deplasarea pe jos este dificilă chiar și în lipsa uneltelor de lucru. Cosirea în asemenea condiții este cu atât mai complicată, mai ales acolo unde printre morminte se află tufe de liliac și alte plante decorative.
Aceste particularități nu înlătură responsabilitatea întreținerii, dar explică de ce lucrările nu pot fi realizate pretutindeni la fel de ușor și în același ritm. Angajații care se ocupă de cimitir au intervenit în limitele posibilităților oferite de teren și de condițiile de lucru. Efortul lor merită luat în considerare atunci când este evaluată starea generală a cimitirului, fără ca acest lucru să anuleze așteptările legitime ale aparținătorilor.
În ceea ce privește cauza incendiului, aceasta nu trebuie considerată stabilită fără o confirmare oficială. În perioada respectivă, la Reșița s-au înregistrat temperaturi de peste 34 de grade Celsius, după cel puțin două luni fără precipitații semnificative. În asemenea condiții, vegetația uscată se aprinde ușor, iar un posibil efect de focalizare a razelor solare prin anumite suprafețe de sticlă sau elemente reflectorizante ar putea constitui una dintre ipotezele de investigat. Nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca focul să fi pornit de la o candelă aprinsă.
Incendiul a lăsat în urmă pagube vizibile, în special la crucile vechi din lemn și la obiectele funerare expuse flăcărilor. În partea superioară a cimitirului, unde se află numeroase morminte mai noi, focul a ajuns doar în anumite zone, intervenția pompierilor contribuind la limitarea distrugerilor.
Dincolo de pagubele provocate de incendiu, situația Cimitirului 2-3 readuce în atenție o realitate mai puțin vizibilă: întreținerea unui asemenea loc, amplasat pe un teren atât de accidentat, este o muncă dificilă, care nu poate fi evaluată doar după aspectul ierbii dintr-o anumită zi. Respectul față de cei trecuți în neființă și grija pentru locurile de veci presupun eforturi constante, dar și o înțelegere realistă a condițiilor în care acestea sunt realizate.
