Iarna ar putea începe spectaculos în Europa. Dar unde, când și cum?

Suntem pe cale să asistăm la o premieră meteo. Vortexul polar se pregăteşte să doboare un record istoric. Iarna ar putea începe spectaculos în Europa. Dar unde, când și cum? La aproximativ 30 de kilometri deasupra Arcticii se pregătește un fenomen fară precedent atât de devreme în istoria observațiilor meteorologice moderne, începută în 1959.

Toate modelele meteorologice importante indică o slăbire extraordinară a vortexului polar stratosferic, cu posibilitatea producerii unui Sudden Stratospheric Warming (SSW), adică o încălzire stratosferică bruscă, în jurul datei de 4–10 noiembrie. Cel mai timpuriu asemenea eveniment major documentat până acum a avut loc pe 28 noiembrie, în 1968, record egalat în 2025. Dacă prognozele actuale se confirmă, recordul ar putea fi depășit cu aproximativ trei săptămâni.

Nu înseamnă că pe 10 noiembrie începe automat iarna în Europa cu că mecanismul atmosferic care poate favoriza episoade de iarnă severă ar putea suferi o perturbare neobișnuit de timpurie. Vortexul polar este o vastă circulație de vânturi puternice care înconjoară regiunea polară la mare altitudine. În mod normal, se consolidează toamna și iarna.

Când este perturbat puternic, se poate deplasa, deforma sau chiar scinda temporar. Dacă această perturbare influențează ulterior circulația atmosferică de la altitudini joase, aerul foarte rece poate coborî spre latitudinile temperate. Modelele sugerează inclusiv posibilitatea unei scindări temporare a vortexului, urmată de reorganizarea sa. Dar o scindare nu garantează nici ger, nici ninsoare în Europa. În acest moment, eu urmăresc trei scenarii, toate posibile, pe care vi le împărtăşesc. Pe măsură ce intrăm în noiembrie, vom putea vedea care dintre ele câștigă teren.

Scenariul 1. Iarna continentală: ger puternic, predominant uscat.

Dacă deasupra Scandinaviei, Groenlandei sau Europei de Est se instalează un blocaj anticiclonic, circulația obișnuită a aerului atlantic va fi întreruptă. Aerul arctic sau continental foarte rece poate pătrunde spre sud.

În Europa de Vest ar putea apărea temperaturi sub normal și episoade de ger, în funcție de poziția blocajului. Europa Centrală ar putea experimenta frig persistent, iar Europa de Est ar putea fi expusă unor pătrunderi continentale deosebit de reci. În România, un asemenea scenariu poate aduce crivăț, temperaturi foarte scăzute și perioade cu precipitații reduse. Gerul nu are nevoie de ninsoare ca să devină periculos.

Un exemplu istoric este iarna 1984–1985, una dintre cele mai severe din România. La Miercurea Ciuc s-au înregistrat −38,4°C în ianuarie 1985. La București au existat perioade lungi în care temperatura nu a depășit zero grade şi nopți sub -20. Acea iarnă a adus și ninsori importante, dar rămâne un exemplu impresionant al persistenței frigului continental. A fost cea mai tare iarnă a copilăriei mele. Mergeam pe nămeții de pe Dorobanți la nivelul etajului 1 si în spatele blocului, utilajele au depozitat un munte de aproape 10 m de zapada care a devenit derdelus pt toata iarna. Ne-am făcut igluuri profi si parintii ne-au lasat sa dormim in ele. Distractie pe cinste. Scoli oprite. Am scapat complet de trafic care oricum era cam la 10% din ce e azi.

Scenariul 2. Întâlnirea dintre Atlantic și aerul arctic: ninsori abundente și viscole.

Acesta este scenariul pe care îl urmăresc cu deosebit interes, deoarece Atlanticul de Nord prezintă deja o activitate ciclonică importantă. Imaginați-vă un ciclon atlantic profund care transportă aer umed spre Europa, în timp ce din nord sau nord-est avansează o masă de aer foarte rece.

În Europa de Vest, frontul poate aduce inițial ploi, vânt violent și o răcire rapidă. În Europa Centrală, precipitațiile se pot transforma în ninsoare dacă aerul rece pătrunde suficient de repede. În Europa de Est, întâlnirea cu aerul continental rece poate favoriza ninsori abundente, uneori însoțite de viscol. Pentru România, contează enorm și depresiunile mediteraneene. Acestea pot transporta cantități importante de umezeală peste aerul rece instalat anterior în Câmpia Română, Moldova sau Dobrogea.

Rezultatul poate fi spectaculos: începe să plouă, temperatura scade, ploaia se transformă în ninsoare, iar în câteva minute peisajul se schimbă complet. Îmi amintesc asemenea episoade, când trecerea de la ploaie la ninsoare era atât de brutală încât zăpada se acumula cu o viteză incredibilă.

Noiembrie 1993 rămâne pentru mine un reper. Îmi amintesc succesiunea celor 4 viscole din București, într-o lună care a devenit una dintre cele mai reci luni noiembrie înregistrate în România. Pe 26 noiembrie, la București-Băneasa, temperatura a coborât la −19,4°C, recordul local pentru această lună. Nu zic că noiembrie 2026 va reproduce noiembrie 1993. Dar mecanismul întâlnirii dintre aerul rece și sistemele depresionare umede merită urmărit foarte atent.

Scenariul 3. Atlanticul câștigă: furtuni, ploi și o iarnă care întârzie.

Există și această posibilitate, pe care nu trebuie să o ignorăm. Vortexul polar poate suferi o perturbare majoră fără ca Europa să primească o invazie semnificativă de aer arctic. Frigul poate coborî spre America de Nord sau Asia, în timp ce Europa rămâne sub influența circulației oceanice.

În Vest, rezultatul ar putea fi o succesiune de furtuni atlantice brutale cu forță de urganan, ploi abundente și temperaturi relativ blânde. În Europa Centrală ar predomina alternanța dintre vânt, ploaie și răciri temporare, cu ninsori mai ales la munte. În Est, inclusiv în România, am putea avea temperaturi oscilante, ploi și doar episoade scurte de iarnă. Asemenea contraste nu sunt neobișnuite. Chiar în decembrie 1985, după iarna extrem de rece de la începutul acelui an, România a înregistrat temperaturi neobișnuit de ridicate, inclusiv 23,4°C la Câmpina. Atmosfera nu respectă calendarul și nici amintirile noastre despre anotimpuri.

Când vom ști mai mult?

Primele zile ale lunii noiembrie vor clarifica dacă încălzirea stratosferică majoră se desăvârşeşte și dacă vortexul se scindează sau doar se deplasează. Ulterior vom urmări dacă perturbarea se propagă spre atmosfera inferioară și unde se formează blocajele anticiclonice.

Efectele asupra vremii europene, dacă apar, s-ar putea manifesta mai ales din a doua jumătate a lunii noiembrie și în decembrie. Deocamdată, nu există suficiente date pentru a atribui procente credibile celor trei scenarii sau pentru a anunța ninsori abundente într-o anumită regiune. Un lucru este însă cert: o încălzire stratosferică bruscă nu înseamnă încălzirea vremii la sol. Paradoxal, poate favoriza tocmai pătrunderea aerului polar spre regiuni populate.

Și încă o chestie: un asemenea eveniment nu dovedește, prin el însuși, efectele schimbărilor climatice. Relația dintre încălzirea globală și comportamentul vortexului polar este complexă și încă cercetată.

Nu anunț o iarnă apocaliptică, deşi copilul din mine şi-o doreşte. Anunț posibilitatea ridicată a unui eveniment atmosferic istoric, care merită urmărit fără senzaționalism și fără complacere. În meteorologie, diferența dintre ploaie, ninsoare și ger poate depinde de deplasarea unui sistem atmosferic cu numai câteva sute de kilometri. Iar diferența dintre o iarnă obișnuită și una memorabilă se poate decide cu multe zile înainte ca primul fulg să atingă pământul.

Hai să vedem ce mai apare. Revin în maxim o săptămână cu update.

Sursa Gabriel Păun facebook https://www.facebook.com/gabriel.peecock