Aşezare. Judeţul C. este cel mai sudic dintre judeţele graniţei de Apus. El se sprijină la miazăzi pe Dunăre, iar la Răsărit pe culmile munţilor Semenic şi Almăj, care-l separă de judeţul vecin (Severin). Este un ţinut care gravitează către câmpia din Vest şi are puţine legături peste munţi, cu restul ţării. Aceste legături pot însă şi trebuie să fie create sau – cele existente – consolidate.
Suprafaţa. 4.693 km².
Înfăţişarea pământului. Cea mai mare parte a judeţului este muntoasă. Munţii înalţi şi masivi din Est (Semenicul şi Almăjul), cad sub formă de trepte spre Apus şi se răsfiră în numeroase ramuri printre care se strecoară – în chip de golfuri – câmpia Tisei. Între aceste « golfuri de câmpie » cel mai important este cel al Oraviţei. Mai la sudul acestuia, un alt golf lunguieţ comunică destul de anevoios prin cheile sălbatice ale Nerei, cu o mică « ţară », cuprinsă între munţi : ţara Almăjului.
Climă şi ape. Deschise spre S.-V. văile şi golfurile de câmpie ale judeţului sunt supuse influenţei mediteranee. De aici, temperatura medie anuală relativ ridicată (10°-11°), iernile mai blânde decât în aproape tot restul ţării (-0,2° la Oraviţa), verile destul de calde (peste 23°) ; ploile abundente, toamna. În munţi iernile sunt însă aspre şi ploile mult mai bogate. O particularitate a regiunii este vântul Coşava care bate dinspre munte primăvara, când încă sunt zăpezi pe înălţimi. Din această cauză el e rece şi aduce pagube livezilor.
Apele sunt abundente şi numeroase. Parte din ele se strâng în Dunăre (Nera şi Caraşul) iar altă parte, în Timiş (Berzava , Pogonişul).
Vegetaţie. Munţii sunt acoperiţi, cu excepţia câtorva golfuri pe vârfurile Semenicului, de întinse făgeturi păstrate intacte graţie comunităţii de avere grănicereşti. Părţile de înălţime mijlocie (muscelele) sunt însă despădurite şi acoperite de fâneaţă bogată. Numai munţii mărunţi din S.-V. (Munţii Baziaşului) şi câteva coline din Nord au mai păstrat frumoase păduri de stejar înăuntrul cărora se întâlnesc şi numeroase elemente mediteranee.
Bogăţii minerale. Judeţul este unul dintre cele mai bogate în minereuri de la noi. Aici se găsesc într-adevăr, de la Dunăre şi până în valea Pogonişului, zăcăminte de fier, cupru şi magneziu, huilă, cărbune brun. Reşiţa, cunoscutul centru metalurgic, aparţine tot acestui judeţ.
Vechime şi dezvoltare istorică. Judeţul C. se întinde pe un pământ bogat în vestigii istorice. Pe locul vechilor aşezări dacice au înflorit aici numeroase castre şi municipii romane.
Unul dintre ele poartă şi azi numele antic : Bersovia romană, de origine dacă, s-a perpetuat în Berzovia de azi, ca şi numele râului Berzava. Exemple ale acestei tradiţii a numelui dacic se întâlnesc adesea în restul Banatului.
Castrul Caput Bubali a lăsat desigur numele său Văii Boului în mijlocul căreia se ridica odinioară. Arcidava, cu finalul caracteristic dacic, a fost identificat în Vărădia.
Teritoriul judeţului era străbătut de două căi militare. Cea dintâi pornea de la gura Caraşului şi trecând prin Arcidava, Berzovia şi Aziz să ajungă la Tibiscum (Tibiscu Jupa din judeţul Severin).
Aici ea se întâlnea cu principala cale a Daciei, care o lega de Iliric şi de Roma – calea care unea Trans Tierna de Sarmisegetuza.
Altă cale romană prin Caraş era cea care ducea de la Arcidava la Praetorium (Plugova din judeţul Severin).Existenţa judeţului Caraş se vădeşte în sec XIV. El se întindea în preajma domniei băsărăbeşti a Severinului de la Dunăre la Mureş. El fu anexat când Ungariei, când voievodatului transilvan.
După ce Timişoara căzu în mâinile Turcilor (1552), Banatul, cu excepţia câtorva cetăţi care n-au putut fi supuse, fu transformat în vilaet şi organizat în mai multe sângiacuri.
Judeţul C. luă din nou fiinţă abia după eliberarea lui de Turci, în 1718.
Monumente istorice. Biserica ortodoxă din Secăşeni, înălţată în 1678.
Populatia judetului este repartizata astfel:
a) Pe orase si plasi, dupa sex:
| Unitati administrative | Numarul locuitorilor | ||
| Total | Barbati | Femei | |
| Total judet | 200.390 | 97.643 | 102.747 |
| Total urban | 29.564 | 14.524 | 15.130 |
| 1. Orasul Oravita | 9.646 | 4.582 | 5.064 |
| 2. Orasul Resita | 20.008 | 9.942 | 10.006 |
| Total rural | 170.736 | 83.119 | 87.617 |
| 1. Plasa Bocsa-Montana | 29.024 | 14.251 | 14.773 |
| 2. Plasa Bozovici | 24.398 | 11.695 | 12.703 |
| 3. Plasa Moldova-Noua | 28.776 | 14.206 | 14.570 |
| 4. Plasa Oravita | 60.423 | 29.183 | 31.240 |
| 5. Plasa Resita | 28.115 | 13.784 | 14.331 |
b) Pe grupe de vârsta:
| Grupe de vârsta | Locuitori | Grupe de vârsta | Locuitori |
| Toate vârstele | 200.390 | 30 – 49 de ani | 54.775 |
| 0 – 9 ani | 37.992 | 50 – 69 de ani | 35.601 |
| 10 – 29 ani | 62.476 | 70 de ani si peste | 8.702 |
| Vârsta nedeclarata | 844 |
Informațiile și datele prezentate sunt reproduse parțial după Volumul II, Țara Românească, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti
Info CS





