Locuri si traditii de Sânziene uitate si redescoperite in Almaj – Legenda ,,Fântânii cu Leacu“
Locuri uitate si redescoperite in Valea Almajului. Se zice că în Almăj a izbucnit o molimă, iar animalele mureau pe capete. Toate încercările oamenilor erau zadarnice, parcă nici rugăciunile preoţilor nu mai erau ascultate de Dumnezeu. Moartea vitelor însemna foamete, pentru că almăjenii trăiau în general de pe urma creşterii animalelor. Mureau oile, vacile, dar mai ales porcii. Se sfârşea toamna, iar la începutul iernii în fiecare casă se tăia un câte un porc, asigurând astfel grăsimea şi carnea pentru consumul familiei.
Moş Dănilă sta cu porcii în luncă, la Dragomireana, aproape de râul Nera. Veştile aduse din sat îl îngrijorau nespus, mai ales că o parte din purcei începuseră deja să-i moară. Într-o dimineaţă luă turma de porci şi o porni în sus pe Valea Şopotului pentru a ieşi la munte. Se gândea el că la munte n-a ajuns molima, iar în curând jirul începe să cadă din fagi, asigurând animalelor hrana necesară. Trecu pe lângă moara Pleşoane, dar nu vorbi cu nimeni. Se opri la Moara Mică şi lăsă porcii să se odihnească în poiană la Păpuc. Împreună cu rândaşul de la moară cercetară turma şi constatară cu durere că turma este bolnavă. Ce să facă? A pornit spre munte. Mergea spre munte cu speranţa în Dumnezeu, cale de întoarcere nu mai era asa.
Locuri uitate si redescoperite in Valea Almajului. Valea Şopotului e lungă, are multe mori, iar rândaşii de la Băgeasca, Ghetera, Băltoniţa erau uimiţi de îndârjirea cu care Moş Dănilă voia să îşi scape turma. Câţiva porci au murit în ogaşul Crăsceului înainte de a urca muntele. Minunea ce avea să se întâmple s-a întâmplat însă. Porcii ajunşi în vârful muntelui Blidaru au intrat şi s-au scăldat în lacul din povestea noastră. Moş Dănilă credea că nu-i va mai putea scoate de acolo. S-a aşezat lângă un fag şi a scos ceva din traistă ca să mănânce. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut că porcii se ridică vioi şi pornesc liniştiţi mai departe, scormonind prin frunzişul căzut. Nu mai aveau nici un semn de boală, apa din fântâna zânelor îi lecuise. Când a coborât în sat după mâncare Moş Dănilă povesti tuturor despre apa binefăcătoare. De atunci şi până acum fântâna din vârful muntelui Blidaru se cheamă Fântâna cu Leacu. Vestea ei se duse şi în alte sate, ajungând chiar până pe Clisura Dunării. În jurul fântânii s-au mai ţesut şi alte legende. Unele ne povestesc despre vindecarea unor oameni bolnavi, întărind şi mai mult misterul locului.
De atunci și până astăzi se păstrează obiceiul ca în ziua de 24 iunie, de „Sânziene“, locuitorii comunei să pornească în alai (pelerinaj) în frunte cu preotul satului la „Fântâna cu Leacu“ unde se întâlnesc cu preoții și credincioșii din satele învecinate: Dalboșeț, Șopotu Vechi, Moceriș și chiar Sichevita și Berzasca. Aici se sfințește apa din fântână și se săvârșește Sfânta Liturghie după care credincioșii iau apă sfințită din fântână, apă pe care o păstrează în casă la loc de cinste, la fel ca pe Sfânta Aghiasmă.
Dimineaţa, în zori de zi, locuitorii satului se adună în faţa Bisericii, unde împreună cu preotul pornesc împreună la fântână. Unii aleg să meargă cu tractorul, alţii călare pe cal sau pe jos pentru a admira mai bine frumuseţea şi bogăţia naturii. În timpurile vechi femeile şi bărbaţii urcau îmbrăcaţi în port popular, dar astăzi nu se mai păstrează acest obicei. La sfârşitul slujbei, majoritatea oamenilor poposesc la o stână de oi, situată în apropiere, şi anume la ,,Năsipişti“. Aici sunt întâmpinaţi de păcurar şi persoanele care se ocupă de oi in acel timp, stau la masă, iar cei care doresc, rămân până seara şi ajută la mulsul oilor.
Locuri uitate si redescoperite in Valea Almajului. Ajunşi acasă, oamenii împart apă de la Fântâna cu leacu vecinilor, neamurilor care nu au putut ajunge în acea zi la slujba religioasă. Cu apa sfinţită se stropesc membrii familiei,casa, animalele, pomii şi , mai ales, se foloseşte în caz de boală, spre vindecare.
Lorena-Maria JARCU, comuna Dalboşeţ