VIDEO ,,Sa nu uiti Darie”: 1 Aprilie – Masacrul a mii de români la Fântâna Albă din Dumica Paștelui 1941

S-au împlinit în prima zi a lunii aprilie, 73 de ani de la Masacrul de la Fântâna Alba, în Duminica Pastelui anului 1941. Localitatea Fântâna Alba se afla pe teritoriul Ucrainei de azi, la numai câteva sute de metri nord de frontiera cu țara noastră. Acest loc, supranumit și „Katyn-ul românesc”, a fost scena unuia dintre cele mai tragice evenimente din istoria noastră, mii de români au fost executați mișelește de sovietici, singura lor vină a fost că și-au dorit să se intoarcă acasă.. să trăiască în România.

După ce trupele sovietice au pus stăpânire pe Basarabia şi Bucovina de Nord, pe lângă deportările românilor în Siberia, în primăvara lui 1941, serviciile secrete ruse au propagat în rândul populației române din Bucovina de Nord că, pentru o scurtă perioadă de timp, trecerea graniței în România este un lucru acceptat de autorități. NKVD a lansat aceste zvonuri pentru a atrage în cursă românii care doreau să treacă graniţa din teritoriile ocupate. Zvonurile lansate de NKVD în acea perioadă aveau scopuri eficient experimentate în anii de formare ai Uniunii Sovietice. Cu ajutorul lor era testată starea de spirit a populației și identificați „dușmanii regimului”. Astfel, în data de 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase, icoane, prapori şi crucile bisericilor din satele lor, au format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-au îndreptat spre noua graniţă sovieto-română în speranţa că aşa vor putea să ducă până la capăt acţiunea lor. Cu aceste simboluri ale credinței lor religioase, pe care regimul sovietic voia s-o înlocuiasca cu cea comunistă, românii voiau să treacă în țară.

Însă nu a fost să fie aşa…

În poiana Varniţa, la circa trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici i-ar fi somat să se oprească. După ce coloana ar fi ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până ce toți românii aruncați acolo și-au dat și ultima suflare. Supravieţuitorii au fost arestaţi şi, după torturi de neimaginat, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var, fără ca Rusia să recunoască niciodată aceste crime împotriva umanităţii.

Numărul exact al victimelor nu s-a aflat și probabil nu se va mai afla vreodată. Din estimările martorilor locali ar fi fost un număr de 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite și ucise apoi cu lovituri de sabie și hârleț sau îngropate de vii.
„În ochii mei, un flăcău voinic, cu tricolorul în mână, s-a prăbuşit într-o baltă de sânge. Aud şi acum strigătele lui cu groaza morţii pe buze: Fugiţi, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!”

Silvia Micsunescu, ND
sursa: prietenul Horst via net

Vezi si filmul despre ISTORIE SCRISA CU SANGE – Masacrarea Romanilor Din Transilvania De Nord

https://youtu.be/Vi63WEWwlgA

Comentarii

comentarii