Țuica – Răchia de Banat – intre tradiție și talent la Cornereva VIDEO

În Banatul Montan, aproape că nu exista gospodărie în care să nu existe un cazan de fiert răchia. Acesta este de capacitate mică şi asigură producţia pentru propriul consum. Cele mai multe sunt vechi, de peste 50 de ani şi sunt făcute din tablă de cupru. Cazanul se lasă moştenire, sau se dă ca zestre. De calitatea cazanului, depinde calitatea rachiei. Dacă tabla conţine urme de plumb, din medicament- rachia se transformă în otravă. Şi sătenii ştiu asta foarte bine.  Focul trebuie să fie molcom, în cazan se amestecă continuu. Ca să nu se prindă comina și să iasă răchia cu gust de afumat.

Răchia făcută în satele din Banatul Montan, ca cea din mai toate părțile Banatului de Munte, are între 32 și 39 de grade tărie. Se face după bunul plac al fiecăruia. Tradițional, în Banatul Montan, răchia se face din prune de vară, dar și din mere sau cireșe. În zona Clisurii Dunării, bănățenii de etnie sârbă, fac țuică și din smochine. Răchia – țuica de Banat, este o băutură nelipsită de pe mesele oamenilor. De la bucuria nașterii sau cununiei unui bănățean și până la pomeni și parastase. Țuica este o băutură ,,de vorbă lungă”. Adică poți bea mai multe pahare și nu se urcă la cap.

În ceea ce privește tăria țuicii, aceasta este decisă de fiecare gospodar. Dar nu mai slabă de 32 de grade și nu mai tare de 50. După aia vorbim de pălincă intrată de ceva timp în obiceiurile culinare ale bănățenilor.  Dacă o vor mai lungă și slabă, mai lasă să fiarbă cazanul. Dacă o vor mai puternică, mai tare, nu se lăcomesc la calitate. Adică se produce răchie mai puțină, dar mai tare.

Răchia din prună de vară va fi depozitată în butoi și este perfecta pentru băut în preajma sărbătorilor de iarnă. Dar să nu uităm că fără să fie păstrată într-un butoi de calitate, răchia pierde jumătate din proprietățile ei. La cazan, în funcție de măiestria căzănarului, răchia primește puterea si gradele. Dar culoarea și savoarea, răchia o ia doar de la butoaiele din lemn. Cele mai folosite sunt butialele de dud, de salcâm și de stejar.

Un butoi de salcâm – sau băgrin cum I se spune în Banat, ţine și 100 de ani, dar trebuie şi întreţinut şi păstrat corespunzătoare: dacă ai pus odată ceva în el nu are voie să mai rămână gol niciodată. Nu e nevoie să fie plin, dar să aibă ceva în el măcar pe o treime. Apoi, nu se fac treceri bruște din mediul umed şi rece de afară, într-un mediu cu căldură, uscat fiindcă lemnul lucrează, se usucă. Butoiul trebuie ţinut într-un spaţiu închis, în beci sau pivniță pentru că umezeală nu-l strică. Orice bănăţean ţine butoiul cu răchie în podrum, acela este locul ideal. Apoi, după ce țuica și-a tras taninul și a căpătat culoarea dorită, răchia este trasă în recipiente de sticlă. Obligatoriu se păstrează la loc întunecos și rece cu temperature constantă.  

Cornereva este una dintre zonele cele mai renumite pentru răchia produsă aici. Producătorii de rachie sunt nelipsiţi de la târgurile agricole unde îşi prezintă, alături de alte produse tradiţionale, cea mai de soi marfa.

Filmare noastră este realizată acasă la Ioan Vulbeș – Jarcu din Cornereva. Profesorul Jarcu ne prezintă mai multe feluri de răchie și ne spune de calitate si câteva din secretele de fabricație și păstrare a răchiei și cum stă ,,șmecheria” cu păstratul licorii în butoi.

Comentarii

comentarii

One thought on “Țuica – Răchia de Banat – intre tradiție și talent la Cornereva VIDEO

Comments are closed.