VIDEO Traditia merge mai departe – La Moniom se păstrează cu sfinţenie obiceiul din a doua zi de Rusalii
Deşi este situat la doar câţiva kilometri de Reşiţa, satul Moniom, devenit cartier al municipiului din punct de vedere administrativ, nu se dezice de tradiţia pe care a moştenit-o de veacuri. Verva şi modernismul urban n-au putut dezrădăcina obiceiul care dăinuie în sufletul oamenilor născuţi şi crescuţi în lumea satului şi care au trăit fiecare sărbătoare cu sfinţenie şi dăruire.
Astfel că, a doua zi de Rusalii oamenii satului merg la cimitir cu coşurile pline cu dulciuri, prăjituri, sucuri şi băuturi pentru a le împărţii celor prezenţi întru pomenirea morţilor. De remarcat este faptul că acestea nu sunt simple coşuri cu bunătăţi. Pe lângă faptul că fiecare gospodină încearcă să pregătească cele mai delicioase prăjituri, ele sunt atente şi la detaliu, creând un adevărat ritual de împodobire a farfuriilor şi coşurilor cu „zaharicale” şi alte delicii. Sunt alese cele mai frumoase ştergare, unele cumpărate chiar pentru acest obicei, altele păstrate în casă la loc de cinste şi scoase doar pentru a înfrumuseţa coşul de dus la cimitir. Femeile se străduiesc să ornamenteze torturile şi prăjiturile cu foarte multă migală şi ingeniozitate din respect pentru întreaga simbolistică a acestui eveniment.
imagini arhiva
Dar pe lângă toate acestea, obiceiul de a-şi cinsti morţii de Rusalii este pentru ..moniomenți” un lucru sacru pe care nu-l uită nici cei bătrâni, nici cei care au plecat să-şi câştige existenţa prin ţări străine şi nici cei din generaţia internetului şi a nonconformismului.
După ce preotul sfinţeşte în acelaşi timp toate coşurile cu bunătăţi, fiecare îşi duce apoi coşul la morminte şi începe să împartă de pomană pentru cei răposaţi. Faptul că se gătesc special pentru acest eveniment şi că alimentele pe care le au în coşuri nu sunt puse la întâmplare dovedeşte preţuirea oamenilor pentru această mare sărbătoare, pentru cei morţi şi pentru tradiţie, o tradiţie pe care o simt a lor şi pe care o dăruiesc generaţiilor ce vor veni.
Arhiva infocs.ro