Desant al polițiștilor peste ,,ţăranii ţuicari” din Banatul Montan. A găsit Statul marii evazioniști cu litra și kila?
Localităţile Teregova şi Domaşnea de pe marginea drumului european E 70 sunt recunoscute în judeţul Caraş-Severin pentru culturile de pomi fructiferi, dar mai ales pentru răchia pe care oamenii din cele doua zone o prepară, după o reţetă doar de ei ştiută. De-o veşnicie pentru ţăranii din Banatul Montan, răchia înseamnă bunăstare în casă. Cu banii câştigaţi din vânzarea ei la marginea drumului au asigurat traiul zilnic al familiei şi-au ţinut copii la oraş, la şcoală. Înainte vreme, teregovenii şi domaşnenii plecau cu trenul si cociile până la Reşiţa, Orşova, Severin, Lugoj şi Timişoara pentru a-i bucura şi pe alţii cu această licoare sau de merele de la Domaşnea.
Astăzi, lucrurile s-au schimbat, odată cu vremurile pe care le trăim. Cei care vor o răchie bună de prune sau mere roşii, nuci sau afinată, nu mai trebuie sa treacă pragul unui sat sau să întrebe în stânga şi în dreapta. E suficient să oprească pe marginea Drumului European 70, cel care leagă Mehedinţiul de Caraş Severin şi Banat, pentru a alege, pe gustate, cea mai buna răchie din Banat.
Cale de mai bine de 20 de kilometri, de la intrare în Teregova şi până aproape de Mehadia, pe marginea drumului calatorul întâlneşte zeci de tarabe încărcate cu răchie, afinată, mere, pere, dar şi nuci şi chiar cartofi. Acum, în această periodă, la marginea drumului se găseșete și brânză, și caș, dar și mielul prospăt tăiat și belit sub ochii cumpărătorului. Preţul- la răchie – unul pe măsura tăriei şi a vechimii, dar şi pentru fiecare buzunar, ca de aia este economie de piaţă- preţ negociabil, dar care nu coboară de 15 lei. Dar, toate acestea fără a exista un certificat de producător sau unul care să ateste calitatea produsului ca să ști ce cumperi și de la cine.
Toamna, pe tarabe găseşti şi mere şi prune, nuci sau struguri din vânzarea cărora se mai obţin câteva zeci de lei. Localnicii, majoritatea bătrâni, sunt mulţumiţi că în felul acesta îşi completează veniturile, fiindcă majoritatea au venituri foarte mici. Cât este ziua de lungă, aceştia stau la marginea drumului şi dârdăie lângă un foc din crengi sau unii chiar în autoturismele parcate la marginea drumului.
Problema este că, nimeni, dar absolut nimeni, nu vine să cumpere în sistem engross producţia de fructe de la oameni. Așa că, oamenii ăși vând cum pot producția.
Aerul toamnei se încarcă an de an de mirosul sâmburelui de prună, semn de anotimp bogat în satele bănăţene. De aici, şi convingerea că nici o normă europeană nu-i va determina pe teregoveni sau domaşneni, să renunţe la această practică veche de când lumea. Mai apoi, tot restul anului își vând producția la marginea drumului.
Din păcate, câte-o dată, pe principiul ,,a cumpărat și aplecat -cine-l mai vede?” răchia vândută nu este de calitatea pe care vânzătorul o prezintă. Acest lucru a fost reclamat nu de puține ori de către cumpărătorii care spun că acest lucru se întâmplă mai ales în preajma sărbătorilor.
La toate acestea se adaugă evaziunea fiscală fiindcă în acest caz nu vorbim de vânzarea ocazională sau a câtorva litrii de țuică, ci, de sute de litrii. De altfel, acest aspect a mai fost cercetat de către comisarii gărzii financiare, ai vămii sau de către poliția economică.
În acest context, în cursul zilei de 12 aprilie, poliţiştii de la Poliţia Staţiunii Băile Herculane, au organizat o acţiune pe linia comercializării ilegale de alcool pe marginea DN 6, în zona localităţii Domaşnea.
Poliţiştii au identificat patru persoane din localităţile Domaşnea şi Verendin care comercializau alcool (ţuică) fără documente de provenienţă.
Celor patru le-au fost aplicate sancţiuni contravenţionale fiind confiscaţi totodată peste 30 litri de alcool.
Poliţiştii vor continua acţiunile pe această linie şi în perioada următoare.
Bănăţeanul are pentru răchie un adevărat cult şi aceasta, este considerată mai degrabă un aliment decât ca o băutură și este principala sursă de venit. Cu banii de pe răchie și pe brânză, oamenii și-au plătit dările, și-au clăit casele și gospodăriile și și-au ținut copiii la școli. Acum, lucrurile par să se schimbe.
Până una – alta, situaţia este cunoscută iar producătorii nu se sperie cu una- cu două. Oamenii declară că s-au descurcat ei pe vremea lui Ceauşescu şi nici Securitatea nu a reuşit să golească butoaiele bănăţenilor.