În Banatul Montan, sătenii au început să sacrifice porcii pentru Crăciun VIDEO

Deşi tradiţia spune că în satele româneşti porcul de Crăciun se taie la Ignat, de ceva timp, în satele bănăţeneşti, unii gospodari taie porcii mai devreme. Şi asta din două motive – primul este că s-a pus frigul şi porcii nu ,,mai pun pe ei,, adică nu se mai îngraşă, iar porumbul nu s-a prea făcut în acest an şi este puţin şi scump. UN al doilea motiv, este acela ca în Banatul Montan s-a ajuns până acolo încât oamenii de la sat nu mai cumpăra carne de porc din magazine. Oamenii cresc câte două – trei generaţii de porci din care taie după cum au nevoie pe parcursul anului.

În satele de pe Clisura Dunării, mai exact la Padina Matei, porcii încă se mai sacrifică după obiceiurile transmise din generaţie în generaţie şi păstrate în familie. Anul acesta, familia Marișescu, ca majoritatea gospodarilor, au tăiat primul porc din sezonul rece. Este momentul când toţi membrii familiei s-au strâns acasă.

În această familie se consumă doar carnea și preparate din carne de porc din propria gospodărie. Tăiatul porcului şi mai ales pregătirea lui, este o activitate care presupune multă muncă şi mai ales, multă pricepere. Şi fiind vorba de muncă, fiecare membru al familiei are un program bine stabilit şi sarcini de îndeplinit.

Seara, femeile curăță usturoiul și ceapă şi se macină piperul. În ziua cea mare, încă de la primele ore ale dimineții, un bărbat are grija focului de la cazane.

În ziua cea mare, încă de la primele ore ale dimineții, un bărbat are grijă de focului de la cazane, altul aduce apă, femeile se ocupă cu pregătitul intestinelor, iar în toate această activitate, dirijorul principal şi maestrul din vorbă căruia nu iese nimeni, este măcelarul. În cazul nostru cel mai bătrân membru al familiei, Gheorghe Marișescu, care a învățat meserie de la bunicul dumnealui. Cineva trebuie să învețe să ducă meseria de măcelar mai departe.

În ziua aleasă, încă din zori, se alege porcul care se sacrifică. După ce porcul a fost asomat, se pune în „corită” – o vană din tablă – și se toarnă peste el apă fiartă ca să poată fi mai ușor curățat de păr. În felul acesta părul iese cu tot cu rădăcină, iar șoricul va fi moale și gustos. Apoi, cu ajutorul „brenărului” şi al buteliei, se mai intervine pe ici, pe colo. Flacăra este plimbată peste toată suprafaţa porcului până ce şoricul se coace și devine arămiu.

Când se termină această operațiune, se crestează porcul pe spate pentru a vedea cât va fi iarnă de grea, se face o cruce în fruntea animalului cu cuțitul, iar o femeie, îl tămâiază și pune sare. Acest mic ritual are rolul de a alunga „relele”, de a purifica animalul deoarece în timpul anului, gazda se mai enervează câte-o dată și îl mai „ocărăște”.

Femeile se ocupă – unele cu curățatul mațelor – altele cu pregătitul mâncării – a pomenii porcului. Aceasta are musai trei feluri de mâncare: varză acră cu carne, carne ( mai grasă) prăjită la cratiță cu murături şi garnitură din cartofi fierți și gogoși sau plăcintă cu ludaie. Adică dovleac dulce. În unele familii, în loc de varză acră cu carne, se face un papricaș din cartofi cu carne ce se serveşte cu…..bureți sau castraveți acrii. Cârnații, caltaboșii, lebărul (un fel de pateu de casă la maț), sângeretele și toba – se fac în funcție de gustul și obiceiul fiecărei familii. Cert este că aceste preparate, se folosesc și se consumă primele. Ultimele se fac jumările – cramele sau jumereții. Acestea se folosesc – tot ultimele fiindcă rezistă mai mult timp alături de cârnații afumați.

Un reportaj de Adi Neagu

Comentarii

comentarii