Povestea morilor pe apă din Eftimie Murgu in prag de toamna VIDEO
Acum în prag de toamna după s-a terminat vacanţa, şcolile au început şi turiştii s-au mai rărit, cei ce iubesc natura au ocazia să viziteze un loc unic, un loc în care faina de mălai se produce ca acum sute de ani. În Romania există un loc unic în această parte a Europei, este un adevărat simbol al dăinuirii tehnicii populare românești. Este vorba de Valea râului Rudărica din comuna Eftimie Murgu din Valea Almăjului, valea tehnicii populare almăjene – cum i se mai spune. În momentul de faţă, după sute de ani și bătăliile cu stihiile și forțele dezlănțuite ale naturii, la Eftmie Murgu – Rudăria pe numele ei vechi – au mai rămas 22 de mori, răsfirate pe o lungime de câţiva kilometri de-a lungul firului de apă al Rudăricăi. Satul ,,Morilor pe Apă” este atestat documentar din anul 1241, iar primele 8 mori sunt consemnate oficial în anul 1722.
O parte din aceste mori care alcătuiesc rezervaţia de azi sunt încă funcţionale, făina şi mălaiul obţinându-se şi azi prin aceleaşi metode seculare de măcinat. Gustul fainii măcinate la morile din Rudăria, este unic în lume, spun cei ce au mâncat mămăligă făcută cu făină de porumb de Rudăria.
Boabele de porumb sunt strivite încet de pietrele morii, nu în grabă- ca la morile electrice, ci cu răbdarea apei care mişca roțile. Această tehnică dă un gust unic la mămăliga caldă turnată pe fundul de lemn şi servită cu brânză de oaie la musafirii care mai trec să vizitează morile sau alte obiective turistice de pe Valea Almăjului.
Fiecare moară își are istoria și poveștile ei. Se spune că, dacă într-o noapte cu lună plină intri într-o astfel de moară şi ai norocul ca piatra morii să se învârtă invers, dimineaţa următoare constaţi că ai întinerit. Fiecare moară de pe Valea Rudăriei are propria poveste, numele arătând şi „năravul”.
Îndărătnica, macină greu şi este mai greu de stăpânit. Roșoane, îşi are numele legat de povestea unui moş devenit vârcolac şi care, blestemat de o zână pentru că a ucis o fată, a trebuit să sape cu ghearele şi dinţii un tunel, drept pedeapsă pentru fapta sa.
Ţarina e lăturalnică şi măcina chiar în câmp- chiar aşa se pare, căci apa râului este ascunsă privirii.
Celelalte mori, au denumirea după rândaşii care macină la ele: Trăiloane, Firiza, Roșoane, Popeasca, Maxinoane…
Ultima moară de Valea Rudăriei cum te duci înspre munte, este Moara de la Tunel și este poate cea mai interesantă, deoarece a fost construită după o stâncă imensă la un cot de râu și apa vine printr-un tunel săpat în munte pentru a asigura alimentarea cu apă.
Dar, vorbele oricât ar fi ele de meșteșugite și frumoase, tot sunt sărace. Cel mai bine este să mergeți să vedeți cu ochii voștri aceste minuni.
