VIDEO Murături Asortate In Saramura, La Butoi – Din Bogatia Toamnei Pentru Cămara Iernii

Este o rețetă foarte simplă, o rețetă ce strânge într-un butoi toată bucuria toamnei. Mai puțin mustul și strugurii, în rest – cam tot ce a dat Bunul Dumnezeu în grădina omului muncitor. Este momentul să profităm de prețurile relativ mici ale legumelor de pe piață, este timpul ca acum când avem de toate, să ne gândim și la iarnă care o să vine cât de curând, la iarnă care pe lângă frig, zăpadă, zloată sau viscol, aduce și bucuria meselor îmbelșugate de la Crăciun, Sfântul Ștefan sau a Anului nou. Sau, de ce nu, de la atât de româneasca petrecere ce are loc la pomana porcului. Fiindcă din fericire, românii încă mai știu să se bucure din lucruri mărunte, așa cum este de pildă pomana porcului. Oi, atunci când mergeți la magazinele Mona Lisa și de acolo vă luați orice poftiți dv. – de la carne proaspătă și până la mezeluri de toate felurile. Toate proaspete și făcute în fabrica proprie.

Și atunci, pe lângă atâtea cărnuri, preparate din carne jumări, caltaboși și cârnați, nu pot lipsi murăturile, tradiționalele murături asortate la butoi, murate natural doar cu apă, fel de fel de buiezi (mărar și cimbru uscat, foi de dafin, frunze de vișin, foi de dafin, spandoc ( schinduf), boabe de piper, și sare.

 

Punem la butoi cam tot ce se găsește pe piața și pe tarabe: castraveți, gogonele, conopidă buchețele, lubenițe mici, ardei și gogoșari – obligatoriu de culoare verde – fără ardei capia roșii sau ardei gras roșu, mei merge câte un gogoșari pe ici – pe colo, ceapă mică, ardei iuți – doar câțiva , să fie acolo așa de gust, dovlecei mici, morcovi curățați sau nu, varza albă mai mică și bătută bine tăiată în patru, alții pun și mere și gutui, în fine, fiecăruia ce-i place.

Toate acestea se așează în butoi, cât mai amestecate, pe un pat de buiezi, deasupra se pun bețe de mărar ca să nu se ridice când o să turnăm saramura și…facem saramura: la 1 litri de apă caldă ( așa pun eu) se adaugă o lingură cu vârf de sare. Cam 30 de grame. Dizolvăm bine sărea în apă caldă și turnăm în butoi până se acoperă legumele. Apo, se lasă la loc ferit de frigul direct și tot la 3 zile, se suflă ca la varză.

Gata! Așa procedez eu – voi, procedați cum știți, cum ați mai făcut sau cum vă place. Ar mai fi varianta cu pusul în butoi al verzei roșii sau al sfeclei roșii. Personal – nu agreez această metodă fiindcă în timp, murăturile se colorează prea intens și de la rozul plăcut al conopidei de la început, se ajunge la un mov – vinețiu după vreo lună sau două. Pentru un efect mai deosebit, înainte de sărbători sau dacă știu că am vreo sindrofie, scot separat de la butoi murături într-un borcan în care pun sfeclă roșie. Culoarea va fi deosebită.

Deci, poftă bună și spor la treabă. sau invers. Nu uitați că zeama merge al naibii de bine după un chef strașnic sau se poate folosi la dres ciorbele.

ps. Spandocul este o plantă aromatică cu un miros si gust aparte ce se folosește la murături sau preparatele din varză și carne grasă sau oaie și este adus în piețele de prin Banat de țăranii din zona Mehedințiului. De vreo 2 ani, cultivarea lui s-a răspândit și înj restul Olteniei, dar în Banat, încă este necunoscut pentru mulți. Mai exact, este vorba de planta care toamna dă acel miros specific de ,,murătură” în piețele de prin Reșița și Caransebeș. În plus, dă o culoare de galben – pai verzei si murăturilor albe în general.

Comentarii

comentarii