Malaiul si rachia de Banat – între tradiţie şi modernism, aliment şi medicament VIDEO

Malaiul si rachia de Banat – între tradiţie şi modernism. De la început, specificăm că acest material a fost realizat acum câțiva ani, undeva in Banatul Montan. Anul acesta, în tot Banatul de munte este mare crizî de prune. Nu s-au făcut și gata. Din cauza legilor tot mai idioate din domeniul producerii alcoolului în gospodăriile proprii, se prea poate că acestea să fie ultimele filmări la care oamenii să ne mai primească la cazane, la făcutul rachiei. De aceea, ca să nu aibă probleme cu ANAF-ul, ei ne cer să nu dezvăluim locaţia. Am mai făcut materiale cu cazanul de rachie, şi a doua zi sătenii s-au trezit cu controalele peste ei.

Se știe că răchia de Banat, este un produs spirtos de maxim 40-45  de grade şi se face din prunele de vară. În Banatul Montan, nu există casa de gospodar fără o livadă de pruni şi mere. Aici răchia nu este alcool, este considerată un „medicament” care ajută la tratarea mai multor boli. Tot natul ia câte un păhărel înainte de fiecare masă. Rachia este servită musafirilor, la boteze şi nunţi, dar şi la pomeni şi parastase.

În anul în care noi am făcut acest material video, în ciuda vremii capricioase, producția de fructe – mai ales de prune de vară în Banatul Montan, a fost una record. După potopul de prune din acel an, cazanele de rachie au pornit la treaba mai devreme, ca în alţi ani. Merele rupeau pomii, iar oamenii nu apucau să le mai culeagă. Dădeau drumul la animale ca să le mănânce. Anul acesta nu găsești un măr în tot satul. Cu toate acestea, din cauza supraproducţiei  de fructe, ţăranii din Caras Severin nu au mai apucat să ajungă la cazanele  de producere a rachiei. Oamenii aveau hectolitrii de comina acasă. Unii erau programaţi din iunie la cazan. Anul acesta, nici măcar nu au pornit cazanele.

Malaiul si rachia de Banat – între tradiţie şi modernism. În Banatul Montan, aproape că nu exista gospodărie în care să nu existe un cazan de fiert răchia. Acesta este de capacitate mică şi asigură producţia pentru propriul consum. Cele mai multe sunt vechi, de peste 50 de ani şi sunt făcute din tablă de cupru. Cazanul se lasă moştenire, sau se dă ca zestre. De calitatea cazanului, depinde calitatea rachiei. Dacă tabla conţine urme de plumb, din medicament- rachia se transformă în otravă. Şi sătenii ştiu asta foarte bine.  Focul trebuie să fie molcom, în cazan se amestecă continuu. Ca să nu se prindă comina și să iasă răchia cu gust de afumat.

Dacă bărbaţii se ocupa cu rachia, femeile se ocupă cu bucătăria. În satele Banatului Montan, fiindcă nu se poate cultiva grâu, gospodina face mălaiul tradiţional, în cuptor sau țest. Pe cuptor se face tocană de bureţi de fag cu carne de oaie. De pe masă nu lipsesc răchia de anul trecut şi brânză de oaie proaspătă. În asemenea ocazii, masa are un caracter festiv şi la ea participa toată familia și prietenii.

Tanti Brânduşa este ,,mama casei” şi ea pregăteşte mălaiul şi tocana. Arată ingredientele, povesteşte de istoria mălaiului şi a tocăniţei și vorbește frumos și molcom. Apoi, toată lumea trece la masa care nu începe fără creștinescul ,,Tatăl nostru”. Apoi se fac urări, se aduce rachia nouă la gustat. Oamenii spun ce înseamnă rachia pentru ei – de la un pahar înainte de masă şi până la bucurii şi necazuri în familie.
Malaiul si rachia de Banat – între tradiţie şi modernism. Povestea merge mai departe și anul acesta în satul de sub munte. Dar fără cazan și fără mirosul de răchie nouă. Doar cu mălaiul, brânza și tocana de bureți și carne de oaie.

 

 

Comments

comments

Powered by Facebook Comments