VIDEO Povestea de la Doclin, cu cântece, povești, amintiri, scoverzi, răchie, obiceiuri și cotoroage

Sâmbătă, în 18 februarie, se încheie perioada cunoscută că „zilele de dulce” şi începe săptămâna moşilor. Praznicul Moşilor de iarna este întotdeauna în sâmbăta ce precede săptămâna albă sau a brânzei, o etapă pregătitoare pentru începerea Postului Mare, când credincioşii au dezlegare să consume lapte, brânza, peste, ouă, bucate de culoare albă sau care conţin ingrediente de aceeaşi culoare. În continuare, vă prezentăm un video-reportaj realizat acum 3 ani in comuna Doclin. Atunci, Mosii de iarnă ,,au căzut” într-o zi de 14 februarie iar filmarea a fost realizata – vineri 13 februarie. Nouă ne-a fost cu noroc fiindcă reportajul a ,,ieșit,, foarte bine. Deci – să dăm drumul la amintiri:
,,Vreau să vă spun că anul acesta, am pregătit cotoroage tradiționale, așa – ca la mama lor, adică, exact ca la sat fiindcă – la sat am și filmat. Echipa noastră de filmare a fost invitată în comună Doclin de către părintele paroh al satului, sfânta sa, preotul Ovidiu Mezeniuc. Gazdele, membrii familiei lui Ionel Sălăjan – bune gazde- ne-au fost membrii unei familii dedicată întru totul tradiției și meșteșugului popular. Oamenii ne-au primit cu drag în casa lor, ne-au cinstit și ospătat cu bunătăți și răchie din producția proprie. În această casă am avut ocazia să vedem și o mică expoziție din lemn, de la lambriuri sculptate și până la cruci sau blazoane, toate făcute de capul familiei, domnul Sălăjan ajutat de soție și copii.
[youtube id=”qK6EEsDc8Xk”]
Ne-au fost gazde bune și mai ales, buni povestitori și păstrători ai tradiției bănățenești. Maică a bătrână, a fost cel mai bun povestitor și de la ea am aflat cum se făcea și cum se procedă cum mulți ani în urmă la ,,moșii de cotoroage – moșii de iarnă”

Și uite așa am trecut la realizarea acestei rețete – reportaj dedicată celor care au ostenit la pregătire- fetele din sat și junele Alex, părintelui Ovidiu – inițiatorul acțiunii și familiei gazdă, familia Sălăjan.

Noi am avut toate ingredientele ,,de casă” de la familia Sălăjan, dar dv. le puteți cumpăra de la Mona Lisa la prețuri foarte bune.

Pentru o porție bună de răcituri avem nevoie de:

– 4 picioare de porc
– un ciolan de porc proaspăt + încă unul afumat
– cap de porc
– urechi de porc
– șorici
– o căpăţână de usturoi
– 3-4 morcovi
– 3 cepe
– 1 păstârnac potrivit
– 1 pătrunjel mare
– sare
– foi de dafin
– piper măcinat proaspăt
– una bucata mămăligă și multe castroane și farfurii

Capetele şi picioarele de porc se trec prin flacără, se taie în bucăţi, se spală şi se pun la fiert. Picioarele, capul, urechile, șoricul şi ciolanul de porc, se fierb în apa rece cu sare, la foc mic, cât să le acopere de o palmă. Aproximativ, punem trei părți apă la o parte carne – (500g carne =1,500l apa). Asta este toată cantitatea de apă, nu se mai adaugă deloc fiindcă nu se mai leagă răciturile.
Se fierb la foc mic şi se spumează des, ca să rămână apa limpede. Cam după o oră și jumătate, punem zarzavatul și ciolanul afumat. Lăsăm să fiarbă până se desface carnea de pe os. Curățăm carnea de pe oase după care o împărțim în castroane în proporții egale: şi carne, şi soric şi cartilagiu. Cu bucăţi de morcov fiert, ou fiert tare sau boabe de mazăre, puteți face diferite decoruri în farfurie. Fie pe fundul farfuriei, fie în partea de sus. Totul depinde de imaginație. Usturoiul îl pisăm și după ce s-a mai stâmpărat zeamă, îi dăm drumul în oală, vânturăm și mai punem sare și piper măcinat, după gust. După aproximativ jumătate de oră, mai degresăm odată după care, cu multă grijă ca să nu tulburăm zeama din oală, punem lichidul peste carnea din farfurie. Se dă la rece și gata reţeta. A doua zi, facem o mămăligă și….. Acum, trecem la obiceiuri și tradiții.

Odată cu Moşii de iarnă, începe etapa celor şapte sâmbete dedicate celor răposaţi intru Domnul, etapă care se încheie cu Sâmbăta lui Lazăr, prăznuita înainte de Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor lui Iisus.

La sărbătoarea Moşilor de Iarnă se face pomenirea moşilor şi strămoşilor cei mai îndepărtaţi din neam, de la care se ştiu multe lucruri privind tradiţiile şi obiceiurile religioase, transmise de ei din generaţie în generaţie. Începând cu sâmbăta Moşilor de Iarnă şi pe parcursul celor care urmează, până la Sâmbăta lui Lazăr, chipurile celor dragi comemoraţi în acest interval revin în viaţa credincioşilor cu cele mai frumoase amintiri.

„La aceste comemorări, ne întoarcem în timp şi retrăim momentele plăcute alături de rudele şi de prietenii noştri mutaţi la viaţa de Dincolo”, spune părintele Constantin Stoica.
Ca la orice praznic de pomenire, cele mai importante de Moşi sunt coliva, un colac, o sticlă de vin, pomelnicul şi lumânările. După posibilităţi, fiecare credincios poate să mai ducă la biserică, spre pomenire, şi alte bucate preferate de cei pe care îi comemorează.
În Banat, sâmbătă se dau de pomană piftii sau răcituri, cum li se mai spune, cu tot cu farfurie sau castron, grâu fiert cu lapte şi un pup de pâine și o bucată de brânză lângă una de carne. Cu lumânare aprinsă. Acum, tradiţional au rămas doar castronul cu cotoroage, pupul, lumânarea și un pahar de răchie.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments